CALENDAR ORTODOX 2018: Ce sfinţi sunt pomeniţi duminică

Ortodoxe
Sf. Ier. Sofronie, patriarhul Ierusalimului 
Greco-catolice
Sf. aep. Sofronie al Ierusalimului. 
Romano-catolice
Sf. Constantin, rege m. 

Sfântul Ierarh Sofronie, patriarhul Ierusalimului, este pomenit în calendarul creştin ortodox la 11 martie.

Sfântul Sofronie s-a născut în Damasc, Siria, şi a învăţat la şcolile renumite din vremea sa.

A intrat în monahism în mănăstirea Sfântului Teodosie, începătorul vieţii de obşte, din apropierea Ierusalimului şi l-a avut ca îndrumător pe pustnicul Ioan Moscul – autorul valoroasei lucrări „Limonarul” (Livada duhovnicească). A călătorit cu dascălul său în Răsărit şi în Apus (ajungând până la Roma), iar după moartea pustnicului Ioan s-a întors la Ierusalim.

Alte articole

Calendar ortodox 27 octombrie 2025. Cruce roşie: Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor

Calendar ortodox 26 octombrie 2025. Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir, dătătorul de sănătate. Rugăciune pentru vindecare grabnică

După moartea patriarhului Ierusalimului, Zaharia, a urmat în scaunul patriarhal Sfântul Sofronie. S-a făcut cunoscut ca un mare apărător al dreptei credinţe, în acea vreme Biserica fiind tulburată de erezia monoteliţilor, susţinută atât de patriarhul Constantinopolului cât şi de papa Honorius.

Monoteliţii considerau că în Hristos, Dumnezeul-Om, ar fi existat o singura voinţă, cea divina. După dezbateri aprinse, al şaselea Sinod Ecumenic (681) a reuşit să stingă controversa monotelită, condamnând monotelismul împreuna cu toţi susţinătorii lui.

Înainte ca cetatea Ierusalimului să fie invadată de arabi, Sfântul Sofronie a încheiat cu califul Omar un pact prin care erau recunoscute libertăţile civile şi religioase ale creştinilor şi evreilor în schimbul plătirii unui tribut. Aşezământul de pace făcut cu patriarhul Sofronie nu a fost însă respectat de invadatori, iar creştinii din Ierusalim sufereau multe nedreptăţi.

Văzând aceasta, Sfântul Sofronie se tânguia şi ruga pe Dumnezeu să-i ia sufletul lui de pe pământ, ca să nu vadă mai mult chinuirea creştinilor, urâciunea pustiirii şi necinstirea locurilor sfinte. Şi, fiind auzit, degrabă a plecat în „Ierusalimul cel de sus” (sursa: vol. „Vieţile Sfinţilor”).