CALENDAR ORTODOX 2018: ce sfinţi sunt sărbătoriţi marţi

Ortodoxe
Sf. Mc. Longhin Sutaşul

Greco-catolice
Sf. Longin, sutaşul; Sf. Maria Margareta Alacoque

Romano-catolice
Ss. Margareta M. Alacoque, călug.; Hedviga, călug.; Longin, m.

Sfântul Mucenic Longhin Sutaşul este pomenit în calendarul creştin ortodox la 16 octombrie.

Alte articole

Sorin Grindeanu, atac la coaliţia PNL-USR de Ziua Europei. „Construcție și prosperitate, nu tăieri haotice și pauperizare”

Ilie Bolojan acuză existența unui sistem „cu rădăcini adânci în comunism”. Premierul interimar transmite un mesaj dur de Ziua Europei: „Unii avansau prin relații, nu prin competență”

A fost comandantul grupului de soldaţi romani care a executat ordinul de crucificare a Mântuitorului Hristos, se pare că Sfântul Longhin a fost cel care a lovit cu suliţa coasta Domnului, după răstignire.

Fiind martor la semnele care au însoţit pătimirea lui Iisus, întunericul, cutremurul, sfâşierea catapetesmei templului, precum şi la Învierea Sa de a treia zi, Longhin a crezut în Hristos. Sfântul Mucenic Longhin a rostit, în momentul morţii Domnului, „Cu adevărat Fiul lui Dumnezeu era Acesta” (Matei 27; 54).

Sfântul Longhin a fost pus de Ponţiu Pilat, procuratorul al Iudeii, să păzească cu ostaşii pe Iisus Care zăcea în mormânt. A fost martor atunci la Învierea Domnului, când Hristos, cu mare slavă, a înviat din mormânt şi prin minunata Sa sculare a înspăimântat pe străjeri, îngerul Domnului, pogorându-se din cer, a prăvălit piatra de pe mormânt şi de frica lui s-au cutremurat străjerii şi s-au făcut ca morţi.

Longhin împreună cu alţi doi ostaşi ai săi au crezut în acel moment desăvârşit în Hristos şi s-au făcut propovăduitori ai învierii Lui, mărturisind lui Pilat şi arhiereilor toate câte au văzut.

Cei care au dorit moartea Lui Iisus Hristos, arhiereii şi bătrânii, membrii ai sinedriului, au dat ostaşilor mult argint ca să ascundă învierea lui Hristos, spunând că trupul Său a fost furat noaptea, când ei dormeau.

Sfântul Longhin nu a primit însă banii şi nu a vrut să tăinuiască minunea, ci a mărturisit-o şi adevărată a fost mărturisirea lui. Pentru aceasta toată mânia pe care o aveau înainte asupra lui Hristos au îndreptat-o împotriva lui. Aceştia căutau motiv şi vreme potrivită să-l piardă, dar nu aflau, pentru că Longhin fiind mai bătrân şi mai cinstit decât toţi, era binecunoscut Cezarului.

După Înviere, Sfântul Longhin şi-a părăsit slujba militară, s-a întors în Capadocia, ţinutul său natal, şi s-a dedicat propovăduirii Evangheliei. Totuşi în cel din urmă a fost arestat şi ucis, în urma unui complot care a ajuns până la Roma, fiind spuse împăratului multe clevetiri împotriva sa.

Împăratul, crezând calomniilor, a ordonat să fie pedepsit cu moartea, ca un potrivnic al său. După ucidere, capul Sfântului Longhin a fost adus la Ierusalim spre încredinţarea iudeilor care i-au uneltit moartea, fiindu-i aruncat în locul în care se strângeau gunoaiele.

În urma unei vindecări minunate, capul Sfântului Longhin a fost descoperit, ridicat din gunoaie şi îngropat într-un loc curat.