CALENDAR ORTODOX 2018: Sunt pomeniţi martirii arşi într-un idol de aramă

Ortodoxe
Sf. Mare Mc. Eustatie şi soţia sa, Teopisti, cu cei doi fii ai lor: Agapie şi Teopist

Greco-catolice
Sf. m. Eustaţiu şi Teopista cu fiii lor Agapiu şi Teopist

Romano-catolice
Ss. Martiri din Coreea

Sfântul Mare Mucenic Eustatie şi soţia sa, Teopisti, împreună cu cei doi fii, Agapie şi Teopist, sunt sărbătoriţi de Biserica Ortodoxă la 20 septembrie.

Alte articole

Calendar ortodox 20 octombrie 2025. Este prăznuit Sfântul care vindecă bolile psihice. Este făcător de minuni și de mare ajutor celor care i se roagă. Rugăciunea minunată către el

Calendar ortodox 5 octombrie 2025. Ziua de duminică aduce o sărbătoare importantă! Sfânta de azi te ajută dacă o rogi cu credință

Sfântul Mare Mucenic Eustatie (Plachida – numele dinaintea botezului) a fost general în timpul împăratului Traian (98-117), deţinător al unei mari averi, virtuos însă şi milostiv cu cei săraci.

După Botezul creştin, Sfântul Eustatie, împreună cu toată familia, soţia şi cei doi copii, a suferit multe greutăţi, şi-a pierdut averile, soţia sa a fost luată în robie, iar copiii săi s-au pierdut prin locuri sălbatice şi pustii. A fost ispitit în primejdii ca un alt Iov, după cuvântul lui Hristos Dumnezeu. Căci fără suferinţă şi fără cruce în viaţă nu este mântuire. „Cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu”, spune Sfântul Apostol Pavel (1 Corinteni 1,18).

Eustatie a trăit cincisprezece ani, în umilinţă, ca paznic la ţarinile oamenilor, într-un sat din Egipt.

Recunoscut sub această înfăţişare de doi soldaţi romani, trimişi de împăratul Traian să-l caute prin satele şi cetăţile imperiului, a fost adus la Roma şi ridicat în demnitatea de mai înainte. Şi-a întâlnit în cele din urmă şi soţia, şi pe cei doi fii.

În urma morţii împăratului Traian, în timpul împăratului Adrian (117-138), Sfântul Mucenic Eustatie şi familia au fost siliţi să aducă jertfe zeilor, în timpul persecuţiilor anticreştine. Nesupunându-se poruncilor, au fost condamnaţi să fie arşi de vii într-un idol de aramă încins în foc. Şi-au dat sufletele în acel cuptor, fiind în rugăciune, dar au rămas cu totul neatinşi de foc. Trupurile, care păreau că au încă viaţă în ele şi se află în somn, au fost luate de către creştini, după trei zile. (sursă: vol. „Vieţile Sfinţilor”).