CALENDAR ORTODOX 2018. Cine nu dă pomană sâmbătă are parte de boli grave

Ortodoxe
Sf. Cuv. Chiriac Sihastrul; Sf. Mc. Petronia

Greco-catolice
Sf. cuv. Chiriac Sihastrul 

Romano-catolice
SS. Mihail, Gabriel şi Rafael, arhangheli 

Sfântul Cuvios Chiriac Sihastrul, pomenit în calendarul creştin ortodox la 29 septembrie, era din Corint, fiul unui preot pe nume Ioan şi nepotul episcopului cetăţii, Petru.

Alte articole

Calendar ortodox 2026. Sărbătorile cu cruce roșie, perioadele de post și weekendurile în care se pot face nunți

Ajutoarele sociale vor fi plătite mai devreme în luna decembrie. Cine sunt românii care vor primi banii înainte de Crăciun

A trăit în vremea împăraţilor bizantini Teodosie II (408-450) şi Leon (457-474), fiind pus de episcopul Petru în slujba de citeţ al bisericii. La optsprezece ani a plecat la Ierusalim şi s-a făcut monah, trăind până la vârsta de şaptezeci de ani în diferite obşti monahale. S-a retras la şaptezeci de ani în pustie, împreună cu ucenicul său, făcându-se vestit pentru darul pe care îl avea de tămăduire a bolnavilor.

În pustia Hatufa, unde s-au aşezat nu aveau însă cu ce să se hrănească, căci verdeţurile care erau aici erau foarte amare. Sfântul Chiriac s-a rugat atunci lui Dumnezeu şi, crezând bunătăţii lui, i-a spus ucenicului să adune din acele plante şi să le fiarbă, iar Dumnezeu, pentru rugăciunea sfântului, a prefăcut amărăciunea verdeţurilor acelora în dulceaţă şi părinţii s-au hrănit aşa patru ani.

Odată, când primiseră pâine de la un pelerin, ucenicul a fiert verdeţuri fără binecuvântarea bătrânului şi, când a gustat din ele, erau atât de amare, încât şi-a pierdut glasul din atâta amărăciune. Stareţul, înţelegând pentru ce şi-a pierdut vocea, s-a rugat deasupra capului lui şi i-a dat din Prea Curatele Taine şi aşa şi-a revenit., de aceea este bine să dăm de pomană sâmbătă. 

Aflat în pustie, Cuviosul Chiriac a fost rugat de monahii uneia din mănăstirile ctitorite de Sfântul Hariton, înfricoşaţi de lipsurile şi bolile care veniseră asupra lor, să se stabilească în aceea mănăstire, crezând că dacă Sfântul Chiriac va fi în lavră, se va întoarce de la ei mânia lui Dumnezeu. Aşa a şi fost.

Mergând Cuviosul Chiriac în mănăstire, după dorinţa fraţilor, a început a vieţui în apropiere, într-o peşteră sihăstrească, în care a stat Sfântul Hariton. (sursă: vol. „Vieţile Sfinţilor”)