CALENDAR ORTODOX 2019: Ce sărbătoare este vineri, dezlegare la peşte

Ortodoxe
Sf. Cuv. Simeon cel din Muntele Minunat (Dezlegare la peşte)

Greco-catolice
Sf. cuv. Simeon din Muntele Minunat

Romano-catolice
Ss. Fc. Maria, Ajutorul Creştinilor; Donaţian şi Rogaţian, m.

Sfântul Cuvios Simeon cel din Muntele Minunat este pomenit în calendarul creştin ortodox la 24 mai.

Alte articole

Calendar ortodox 14 septembrie 2025. Sărbătoare cu cruce roşie de Înălţarea Sfintei Cruci. Monedele sfințite în această zi, păstrate în portofel, alături de o cruciuliță aduc belșug și spor în muncă

Calendar ortodox 3 septembrie 2025. Sființii români ce sunt sărbătoriți miercuri

S-a născut în Antiohia şi a fost singurul copil al părinţilor săi. Încă înainte de zămislirea sa, Sfântul Ioan Înaintemergătorul i s-a arătat mamei sale, care făcea multă rugăciune pentru naşterea unui copil, şi i-a spus că rugăciunea i-a fost îndeplinită şi fiul său se va arăta de prunc mic un mare postitor: „Va suge lapte numai din sânul cel drept iar de cel stâng nu se va atinge, căci va fi fiu al dreptăţii. El nu va gusta carne, vin sau vreo mâncare făcută cu meşteşug omenesc, ci numai pâine, miere şi sare; iar băutura lui va fi apa” .

Sfântul Simeon a intrat în mănăstire la vârsta de şase ani şi s-a supus treptat unei asceze foarte aspre, dobândind daruri deosebite, care l-au făcut cunoscut şi pentru care era căutat de mulţime de oameni.

„Pruncul”, aşa cum îl numeau egumenul şi monahii, prin har şi prin vedenii înţelegea lucruri mai presus de fire. Sfântul Simeon L-a rugat pe Mântuitorul Hristos să îl ajute să nu mai mănânce deloc, iar postul pe care îl ţinea de când s-a născut să fie desăvârşit. Şi de atunci n-a mai gustat deloc hrană pământească până la sfârşitul său.

A mărturisit însă ucenicilor săi, în ultimele clipe ale vieţii sale, că lipsa hranei nu o simţea, nefiindu-i niciodată foame, pentru că după Sfânta Liturghie un bărbat îmbrăcat în haine preoţeşti venea cu un vas: „Din acel vas scotea mâncare cu un cleşte şi îmi dădea de trei ori, însă nu ştiu ce mâncare era; numai atât ştiu, că era dulce la gust, albă şi negrăită la vedere. Din acel ceas până în ziua de astăzi a venit acel bărbat minunat în toate duminicile, după dumnezeiasca Liturghie, şi îmi dădea acea dumnezeiască împărtăşire; astfel că îmi potolea foamea până în Duminica cealaltă şi nicidecum nu flămânzeam” (Vieţile Sfinţilor).

Şi-a sfârşit viaţa în pace la vârsta de şaptezeci şi cinci de ani. (sursă: vol. „Vieţile Sfinţilor”)