CALENDAR ORTODOX 2019. Sărbătoare mare, risc de boli pentru cei ce muncesc sâmbătă

CALENDAR ORTODOX 2019. Sfântul Policarp este sărbătorit, în aceeași zi, pe 23 februarie, de către credincioșii ortodocși și catolici deopotrivă. Sfântul Policarp al Smirnei se numără printre martirii de seamă, care și-au dat viața în numele credinței creștine.

22 feb. 2019, 10:38
CALENDAR ORTODOX 2019. Sărbătoare mare, risc de boli pentru cei ce muncesc sâmbătă

CALENDAR ORTODOX 2019. Sfântul Sfințit Mucenic Policarp, cel născut în temniță, este „roditor în toate cele bune”. Mucenic al Bisericii Vechi, a fost unul dintre Părinții Apostolici ai vremurilor în care a viețuit. Și atât de importantă este prezența sa în panteonul sfinților, că ziua pomenirii lui este una de post. Și e marcată cu cruce neagră în calendar.

Despre data exactă a nașterii Sfântului Policarp nu se știu foarte multe. Dar se spune că ar fi văzul lumina zilei în a doua jumătate a secolului I după Hristos, în cetatea Efes. Pe când se afla la putere împăratul roman Vespasian. Avea părinţi creştini, cu o situație materială foarte bună. Numai că împăratul persecuta creștinii la vremea aceea. Și așa părinții lui au ajuns în temniță. Deși mama era însărcinată. Așa a venit pe lume, după gratii, copilul numit Pangratie. Apoi, i-a fost încredințat spre creștere unei femei credincioase, foarte bogată, pe nume Calista. Î

ncă de mic copil, Pangratie s-a dovedit a fi bun cu sărmanii, milostiv și sensibil. Se spune că, la un moment dat, rugându-se să-și mențină bogăția pentru a putea crește copilul, Calista a observat o minune: hambarul ei nu se mai golea, oricât ar fi luat din el micuțul pentru a-i ajuta pe săraci. Așa i-a venit ideea de a-l boteza pe micul Pangratie cu numele de Policarp, care s-ar traduce prin „cel cu multe roade” sau „mult roditor”.

Sf. Policarp, este mare vindecător de boli

Anii au trecut și, când Policarp a ajuns la vârsta de 20 de ani, a auzit că Sfântul Apostol Ioan propovăduia Evanghelia. L-a urmat cu credință, numărându-se printre ucenicii lui. După surghiunul Sfântului Ioan, a fost numit episcop al Smirnei Vucol, care l-a luat ajutor pe Policarp, hirotonisindu-l. Aşa se face că, după moartea lui Vucol, Policarp a fost ales episcop al Smirnei. S-a bucurat de dragostea enoriașilor săi, mai ales pentru harul de clarvăzător cu care fusese înzestrat și pentru minunile pe care le săvârșea, vindecând bolnavi și izgonind diavolul din oameni. 

La vârsta de 86 de ani, cu puțin timp înainte de a se stinge din viață, lui Policarp i s-a arătat felul în care avea să moară, mai exact ars pe rug. Deși flăcările ardeau în jurul său, nu-l puteau atinge pe episcop și călăilor li s-a poruncit să-l străpungă cu săbiile. Dar atât de mult sânge a început să curgă, încât focul s-a stins. Rămășițele sale pământești, potrivit scrierilor vremurilor „mai cinstite decât pietrele prețioase și mai scumpe decât aurul”, au fost luate de către martorii creștini ai momentului. Astăzi, părți din Sfintele moaște se află în Franța, la Mânăstirea Zografu, de la Muntele Athos, iar la noi în țară la Schitul Dârvari și la Mânăstirea Radu Vodă, din București.