Calendar ortodox 23 noiembrie 2026. Sfântul Antonie de la Iezer a trăit în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, într-o perioadă în care Țara Românească se afla sub conducerea unor domnitori precum Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu. Deși unele relatări îl prezintă drept aromân, originar din orașul Ianina, Grecia, alte cercetări susțin că provenea dintr-o familie de creștini din satele Olteniei.
Încă de la începutul vieții sale monahale, Antonie a fost atras de liniștea și rânduiala călugărilor de la Schitul Iezer, un loc de rugăciune aflat în apropierea munților. Impresionat de credința și de viața duhovnicească a acestora, a hotărât să intre în obștea schitului, unde și-a dedicat timpul slujirii lui Dumnezeu.
Dornic de o viață spirituală și mai aspră, Antonie și-a exprimat dorința de a merge la Sfântul Munte Athos, unul dintre cele mai importante centre ale monahismului ortodox.
Pentru aceasta, i-a cerut binecuvântarea Episcopului Ilarion al Râmnicului. Cunoscând însă virtuțile călugărului și influența sa benefică asupra celor din jur, ierarhul l-a sfătuit să nu părăsească locurile în care viețuia. Antonie a primit cu smerenie îndemnul episcopului și a ales să își continue nevoințele în apropierea Schitului Iezer.
Calendar ortodox 23 noiembrie 2026. În jurul anului 1690, s-a retras la câțiva kilometri de așezământul monahal, într-o peșteră din muntele Iezer. Acolo și-a amenajat o chilie modestă, departe de agitația lumii, unde își petrecea zilele și nopțile în rugăciune.
Una dintre cele mai impresionante realizări ale Sfântului Antonie a fost construirea unui mic lăcaș de cult chiar în stâncă. Pentru că își dorea un spațiu special destinat rugăciunii, sihastrul a început să sape în piatră, lărgind treptat locul până când a reușit să amenajeze un paraclis.
Cu multă răbdare și efort, a transformat stânca într-o mică biserică, pe care a împodobit-o cu icoane și catapeteasmă. Totodată, a pregătit cele necesare săvârșirii slujbelor religioase.
Lăcașul a fost sfințit de Episcopul Ilarion al Râmnicului, devenind locul în care Antonie avea să își petreacă cea mai mare parte a timpului rămas din viață.
Deși trăia izolat, sfântul nu a rupt legătura cu obștea monahală. În fiecare duminică și în zilele de sărbătoare, cobora la Schitul Iezer pentru a participa la Sfânta Liturghie și pentru a primi Sfânta Împărtășanie.
Potrivit relatărilor despre viața sa, Sfântul Antonie a petrecut 28 de ani în sihăstrie, ducând o existență marcată de post, smerenie și rugăciune neîncetată. A trecut la cele veșnice pe 23 noiembrie 1719, la vârsta de 92 de ani.
Recunoașterea oficială a sfințeniei sale a avut loc la 20 iunie 1992, când Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât trecerea Cuviosului Antonie de la Iezer în rândul sfinților.
Sfintele sale moaște au fost așezate în biserica Schitului Iezer, locul de care și-a legat o mare parte a vieții. O părticică din moaștele sale se găsește și la Schitul Darvari din București.