Ortodoxe: Sfântul Iacob, ruda Domnului
Greco-catolice: Sf. ap. Iacob, rudenia Domnului
Romano-catolice: Sf. Ioan din Capistrano, pr. *
Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu a fost canonizat de Sfântul Sinod în 2025, alături de alți 15 mărturisitori ai credinței. Părintele Sârbu este recunoscut oficial pentru jertfa și statornicia sa în fața persecuțiilor regimului totalitar.
Constantin Sârbu s-a născut la 10 ianuarie 1905, în localitatea Cavadinești din județul Galați. A crescut într-o familie de țărani săraci și a rămas orfan de mamă la vârsta de doar 1 an. Femeia a murit în timpul unei nașteri. Tatăl lui a fost victima unui accident, în urma căruia și-a pierdut multe funcții ale corpului și nu a mai putut avea grijă de copii. A fost crescut de bunica sa, Ioana, cea care l-a învățat iubirea de Hristos.
A decis să aleagă calea preoției și a devenit o voce puternică a Bisericii, ceea ce a deranjat sistemul comunist. Drept urmare, la 10 ianuarie 1954, a fost arestat de Securitate, fiind acuzat de „activitate anticomunistă”. Câteva luni mai târziu, a fost condamnat la opt ani și trei luni de închisoare pentru „uneltire contra ordinii sociale”.
A trecut prin mai multe penitenciare și lagăre de muncă: Jilava, Gherla, Dej, Poarta Albă și Salcia. Condițiile inumane din aceste locuri și-au pus amprenta asupra sănătății preotului. În 1961, autoritățile l-au trimis cu domiciliu forțat în satul Viișoara, din Câmpia Bărăganului. Aici l-a cunoscut și părintele Gheorghe Calciu, care spunea despre părintele Sârbu că simpla lui rpezență era o adevărată binecuvântare.
„Am stat cu părintele Constantin Sârbu la Viișoara câteva zile, până mi s-a repartizat o casă, timp în care rănile mele sufletești au început să se vindece. Ciudat, el nu ținea predici, nu mă îndemnă să mă rog, nu se arată în nici un fel a fi bigot, dar inima mea era în sărbătoare alături de el. Se mișca încet, hieratic, cu vocea lui mică și domoală, asemenea unui sfânt părinte din secolul patristic”, spunea părintele Calciu despre părintele Sârbu, potrivit doxologia.ro
În 1964, Constantin Sârbu a fost eliberat din temniță, odată cu decretul care a vizat deținuții politici, dar a rămas în continuare sub supravegherea Securității. După numeroase demersuri, în aprilie 1964, i s-a permis să revină la slujire, în Biserica Sapienței din București.
În ultimaii ani de viață, părintele a resimțit mai acut urmările regimului de exterminare din închisorile în care și-a petrecut mare parte din viață. În 1975, a fost operat la Spitalul Elias de ulcer, însă, în condiții suspecte, a făcut septicemie. A trecut la cele veșnice pe 23 octombrie 1975.
Sfinte Sfințite Mucenice Constantin, cel ce, în viața ta pământească, ai răbdat multe necazuri, sărăcie și nedreptate, iar acum te bucuri împreună cu îngerii și cu sfinții de slava Preasfintei Treimi, primește acum această smerită rugăciune a noastră și, ca unul ce ai iubit din tot sufletul, din tot cugetul și din toată puterea pe Făcătorul tuturor, sădește și în inimile noastre împietrite dragostea de Dumnezeu și de semeni.
Citeste si Constantin Dulcan, despre regula celor 7 ore de somn şi rugăciunea rostită de 7 ori pe zi
Ca un iscusit duhovnic al credincioșilor, ajută-ne să ne vedem păcatele, dă-ne hotărârea de a ne spovedi curat și întărește-ne voința de a ne îndrepta viața! Tu, cel ce ai crescut în suflet toate virtuțile, înțelepțește-ne să luptăm împotriva patimilor și să sădim în locul acelora, în pământul inimii, sămânța virtuților! Cel ce ai mijlocit împăcarea între soții dezbinați și ai întors spre părinți inimile copiilor, binecuvintează familiile creștine și le dăruiește înțelegere, dragoste și bună-sporire.
Părinte Constantin, mult-pătimitorule, dăruiește-ne și nouă să cunoaștem voia Domnului și să o împlinim cu însuflețire, lucrând cu bucurie sfintele Lui porunci și luându-ne în fiecare zi crucea nevoinței și, de va fi prilej de mărturisire, să dobândim curajul de a vesti fără teamă sfânta noastră credință și nădejdea care nu rușinează. Apără pe cei nedreptățiți, fii sprijin celor săraci, mângâiere celor singuri, păzitor pruncilor, dascăl tinerilor, pildă creștinilor iubitori de osteneală duhovnicească și tămăduitor bolilor noastre sufletești și trupești! Insuflă-ne să te urmăm în nemăsurata smerenie, răbdare, iertare și îngăduință!
Fii împreună-lucrător cu slujitorii Bisericii la zidirea Trupului tainic al lui Hristos, făcând din sufletele celor ce te cinstesc pietre vii și biserici însuflețite ale harului necreat, curățitor, luminător și sfințitor, dar ocrotește din cer și binecuvintează-i și pe toți cei ce se ostenesc la zidirea sfintelor lăcașuri și la împodobirea casei Domnului, pridvor al Împărăției cerești pe pământ!
Luminează-ne calea, ca să nu ne pierdem în cursele înșelătoare ale acestei lumi, ci, cu mijlocirea ta, să ajungem și noi la odihna și bucuria cea veșnică, slăvind, împreună cu tine, pe Tatăl și pe Fiul și pe Duhul Sfânt, în vecii vecilor! Amin.