CALENDAR ORTODOX 28 FEBRUARIE 2018: Ce sfinţi sunt prăznuiţi miercuri

Sărbători religioase ortodoxe: Sf. Cuv. Ioan Casian şi Gherman, din Dobrogea; Sf. Cuv. Vasile Mărturisitorul; Sf. Sfinţit Mc. Proterie, patriarhul Alexandriei (Zi aliturgică, Canonul cel Mare)

Sărbători religioase greco-catolice: Sf. cuv. m. Vasile; Sf. cuv. Casian Romanul.

Sărbători religioase romano-catolice: Sf. Roman, abate; Fer. Antonia, călug.

Sfinţii Cuvioşii Ioan Casian Romanul şi Gherman din Dobrogea sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox la 28 februarie.

Alte articole

Calendar ortodox 17 septembrie 2025. Sărbătoare mare, cine îşi serbează onomastica în această zi binecuvântată

Calendar ortodox 14 septembrie 2025. Sărbătoare cu cruce roşie de Înălţarea Sfintei Cruci. Monedele sfințite în această zi, păstrate în portofel, alături de o cruciuliță aduc belșug și spor în muncă

Ioan Casian Romanul, ascet, teolog, organizator de mănăstiri, dascăl şi apărător al credinţei creştine, s-a născut în jurul anului 360, în Dacia Pontică (Scythia Minor – Dobrogea de astăzi). Provenea dintr-o familie distinsă şi a urmat la şcolile timpului.

După un timp, dorind să se închine la Sfintele Locuri şi mai ales la Sfântul Mormânt, a plecat la Ierusalim împreună cu prietenul său Gherman. Aşa au ajuns amândoi monahi într-o mănăstire din Betleem.

În mănăstire se trăia după regulile vieţii chinoviale, adică de obşte, după modelul călugărilor din Palestina, Mesopotamia şi Capadocia. Dar pentru că simţeau dorul de o mai mare desăvârşire, au hotărât să plece în sihăstriile Egiptului, la pustnicii despre a căror viaţă duhovnicească auziseră.

Aşa au ajuns la comunităţile din delta Nilului, adâncindu-se de acolo tot mai mult în pustie, căutând mari trăitori pentru a le cere sfaturi duhovniceşti privind mântuirea sufletului. Aceste întrebări şi răspunsuri sunt cuprinse în cartea „Convorbiri”, scrisă de Sfântul Casian.

Însă, din cauza unor tulburări petrecute în mănăstirile de pe Valea Nilului, nu au mai putut rămâne aici şi, urmând un grup de 50 de monahi, în jurul anului 400, Cuvioşii Ioan şi Gherman au hotărât să-şi caute liniştea la Constantinopol, sub ocrotirea Sfântului Ioan Gură de Aur.

Nu după mult timp, Sfântul Ioan Gură de Aur fiind dus în exil, Cuvioşii Casian şi Gherman au fost trimişi în misiune la Roma ca să-i facă cunoscut episcopului Romei, Inocenţiu I, printr-o scrisoare, prigoana la care a fost supus Sfântul Ioan Gură de Aur.

Sfântul Casian a petrecut la Roma zece ani şi în acest timp a fost hirotonit preot. De aici a mers la Marsilia, în sudul Galiei, unde a întemeiat, pentru monahi, Mănăstirea Sfântului Victor, iar pentru monahii, o mănăstire închinată Mântuitorului.

Părinte mult încercat în viaţa ascetică şi ajuns la o mare înţelepciune pastorală, Sfântul Casian a oferit mulţimii călugărilor care se adunau în jurul lui adevărata tradiţie monahală pe care o primise de la Părinţii din Răsărit, ţinând seama însă de condiţiile de viaţă din Galia, de climă şi de firea locuitorilor de aici.

Sfântul Casian şi-a încredinţat în pace sufletul său lui Dumnezeu către anul 435. Sfintele sale moaşte sunt păstrate până în ziua de astăzi în Mănăstirea Sfântului Victor din Marsilia.

Biserica Ortodoxă Română l-a trecut în rândul sfinţilor, fiind prăznuit la 29 februarie în anii bisecţi, iar în ceilalţi ani pe 28 februarie. În aceeaşi zi este pomenit şi Cuviosul Gherman, cel care l-a însoţit pretutindeni în călătoriile sale.

Tot astăzi este pomenit şi Sfântul Cuvios Vasile Mărturisitorul.

A trăit în timpul împăratului Leon Isaurul (717-741), care a luptat împotriva sfintelor icoane. Lăsând lumea şi cele lumeşti, s-a făcut monah şi a petrecut în viaţa monahală, în nevoinţă.

A fost numit „Marturisitorul” deoarece în timpul persecuţiei iconoclaste declanşate de împărat, a propovăduit adevărul de credinţă, împreună cu Sfântul Procopie Decapolitul, înaintea prigonitorilor sfintelor icoane. Pentru aceasta a fost închis în temniţă, unde a fost mult chinuit.

După moartea împăratului Leon Isaurul, Sfântul Vasile Mărturisitorul a fost eliberat din temniţă. A trăit ca monah, în aspre nevoinţe duhovniceşti, până la mutarea sa la cele veşnice.