CALENDAR ORTODOX 28 FEBRUARIE 2020. VINEREA ALBĂ, ce se dă de pomană în aceste zile. De ce este dezlegare la brânză, peşte, lapte şi ou

Ortodoxe
Sf. Cuv. Ioan Casian şi Gherman, din Dobrogea; Sf. Cuv. Vasile Mărturisitorul; Sf. Sfinţit Mc. Proterie, patriarhul Alexandriei

Greco-catolice
Sf. cuv. m. Vasile; Sf. cuv. Casian Romanul

Romano-catolice
Sf. Roman, abate; Fer. Antonia, călug.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Sfinţii Cuvioşi Ioan Casian Romanul şi Gherman din Dobrogea sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox la 28 februarie.

Alte articole

Calendar ortodox 6 octombrie 2026. Ziua în care este sărbătorit Toma „necredinciosul”, ocrotitorul „întârziaţilor”

Calendar ortodox 5 octombrie 2026. Săptămâna începe cu o sărbătoare importantă. Rugăciunea zilei pentru sănătate și armonie în familie

Sfântul Ioan Casian s-a născut în jurul anului 365, în Scythia Minor – Dobrogea de astăzi. Provenind dintr-o familie distinsă, a primit o bună educaţie şi a fost instruit la şcolile timpului.

După un timp, dorind să se închine la Sfintele Locuri şi mai ales la Sfântul Mormânt, a plecat la Ierusalim împreună cu prietenul său Gherman. Aşa au ajuns amândoi monahi într-o mănăstire din Betleem.

În mănăstire se trăia după regulile vieţii chinoviale, adică de obşte, după modelul călugărilor din Palestina, Mesopotamia şi Capadocia. Dar pentru că simţeau dorul de o mai mare desăvârşire, au hotărât să plece în sihăstriile Egiptului, la pustnicii despre a căror viaţă duhovnicească auziseră.

Aşa au ajuns la comunităţile din delta Nilului, adâncindu-se de acolo tot mai mult în pustie, căutând mari trăitori pentru a le cere sfaturi duhovniceşti privind mântuirea sufletului. Aceste întrebări şi răspunsuri sunt cuprinse în cartea „Convorbiri”, scrisă de Sfântul Casian.

Nu au mai putut să rămână însă acolo, din cauza unor tulburări petrecute în mănăstirile de pe Valea Nilului, şi, urmând un grup de 50 de monahi, în jurul anului 401, Cuvioşii Ioan şi Gherman au hotărât să-şi caute liniştea la Constantinopol, sub ocrotirea Sfântului Ioan Gură de Aur. Atunci au primit şi hirotonia, Sfântul Ioan Casian a fost făcut diacon iar Sfântul Gherman, preot.

Cucerit de curăţia şi sfinţenia Sfântului Ioan Gură de Aur şi de negrăita măiestrie a cuvântului său, Casian s-a lăsat cu credinţă fierbinte sub călăuzirea sa spirituală, consimţind să jertfească liniştea pustiei pentru a sta lângă un asemenea învăţător.

Nu după mult timp, Sfântul Ioan Gură de Aur fiind dus în exil, Cuvioşii Casian şi Gherman au fost trimişi în misiune la Roma ca să-i facă cunoscut episcopului Romei, Inocenţiu I, printr-o scrisoare, prigoana la care a fost supus Sfântul Ioan Gură de Aur.

Sfântul Casian a petrecut la Roma zece ani şi în acest timp a fost hirotonit preot. De aici a mers la Marsilia, în sudul Galiei, unde a întemeiat, pentru monahi, Mănăstirea Sfântului Victor, iar pentru monahii, o mănăstire închinată Mântuitorului.

Părinte mult încercat în viaţa ascetică şi ajuns la o mare înţelepciune pastorală, Sfântul Casian a oferit mulţimii călugărilor care se adunau în jurul lui adevărata tradiţie monahală pe care o primise de la Părinţii din Răsărit, ţinând seama însă de condiţiile de viaţă din Galia, de climă şi de firea locuitorilor de aici.

Este autorul scrierii „Instituţii cenobitice” (rânduieli pentru viaţa în comun), pentru mănăstirile pe care le întemeiase în Provenţa. În lucrare Sfântul Casian descrie modul de vieţuire al călugărilor din Egipt, dar cu oarecare pogorământ în ceea ce era prea aspru pentru călugării din Galia, urmând şi aici rânduielile care se obişnuiau în Palestina, în Capadocia, în Mesopotamia.

Sfântul Casian şi-a încredinţat în pace sufletul său lui Dumnezeu către anul 435.

Biserica Ortodoxă Română l-a trecut în rândul sfinţilor, fiind prăznuit la 29 februarie în anii bisecţi, iar în ceilalţi ani pe 28 februarie. Tot în această zi mai este pomenit şi Cuviosul Gherman, cel care l-a însoţit pretutindeni în călătoriile sale.

Tot astăzi este pomenit şi Sfântul Cuvios Vasile Mărturisitorul, care a trăit în timpul împăratului Leon Isaurul (717-741).

Sfântul Vasile, lăsând lumea şi cele lumeşti, s-a făcut monah şi a petrecut în viaţa monahală, în nevoinţă. A fost numit „Mărturisitorul” deoarece în timpul persecuţiei iconoclaste declanşate de împărat, a propovăduit adevărul de credinţă, împreună cu Sfântul Procopie Decapolitul, înaintea prigonitorilor sfintelor icoane. Pentru aceasta a fost închis în temniţă, unde a fost mult chinuit.

După moartea împăratului Leon Isaurul, Sfântul Vasile Mărturisitorul a fost eliberat din temniţă. A trăit ca monah, în aspre nevoinţe duhovniceşti, până la mutarea sa la cele veşnice. (sursa: vol. „Vieţile Sfinţilor”)