Ortodoxe: Înălţarea Domnului (Ziua Eroilor); Sfânta Muceniţă Teodosia
Greco-catolice: ÎNĂLȚAREA DOMNULUI ȘI DUMNEZEULUI NOSTRU ISUS HRISTOS; Sf. cuv. m. Teodosia
Romano-catolice: Ss. Paul al VI-lea, pp.*; Maxim, ep. R.
În fiecare an, la 40 de zile de la Paște, Biserica Ortodoxă sărbătorește Înălțarea Domnului. Totodată, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis ca această sărbătoare să fie consacrată ca Zi a Eroilor. Începând de la Înălțare, formulele de salut „Hristos a înviat!”, „Adevărat a înviat!” sunt înlocuite cu „Hristos S-a Înălțat!”, respectiv „Adevărat S-a Înălțat!”.
Prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 și 2001, sărbătoarea Înălțării Domnului a fost consacrată că Zi a Eroilor și sărbătoare națională bisericească. Astfel, în toate bisericile, mănăstirile și catedralele ortodoxe din țară și străinătate se face pomenirea tuturor eroilor români căzuți de-a lungul veacurilor pe toate câmpurile de lupta pentru credință, libertate, dreptate și pentru apărarea țării și întregirea neamului, se arată într-un comunicat al Patriarhiei, scrie crestinortodox.ro
Sfânta Teodosia a fost originară din Tir (Fenicia). Ea le-a fost aproape creştinilor întemniţaţi pentru că nu mai jertfeau idolilor și i-a întărit în credința lor. Din această cauză, ea a fost dusă de soldații care păzeau temniță înaintea judecătorului. Acesta a poruncit să i se lege o piatră de gât și să fie aruncată în mare. Însă îngerii au adus-o la mal nevătămată.
Sfânta Teodosia a venit în fața judecătorului purtând în mâini piatra care îi fusese legată de gât. Atunci, el a poruncit să i se taie capul. Avea doar 18 ani când a primit cununa muceniciei, în anul 308. În următoarea noapte, Teodosia s-a înfățișat părinților ei înconjurată de o lumina cerească și de multe fecioare și le-a zis: „Vedeți voi ce mare este slavă și harul Hristosului meu, de care voiați să mă lipsiți?” Iniţial, părinţii ei o opriseră să-și mărturisească pe față credința în Hristos, scrie crestinortodox.ro
Doamne, lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pogorându-Te din înălţimile cereşti pentru a noastră mântuire şi hrănindu-ne cu bucurie duhovnicească în sfintele şi prealuminoasele zile ale învierii Tale şi, iarăşi, după săvârşirea slujirii Tale pământeşti, Te-ai înălţat cu slavă de la noi la ceruri şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatălui! În această senină şi atotluminoasă zi a Dumnezeieştii Tale Înălţări la ceruri, pământul prăznuieşte şi saltă, cerul se bucură astăzi de Înălţarea Ziditorului făpturii, oamenii slavoslovesc neîncetat văzând firea noastră cea rătăcită şi căzută, pe umerii Tăi, acum, Mântuitorule, luată şi înălţată la ceruri. Îngerii se veselesc zicând: Cine este acesta, care a venit cu slavă puternic în lupte şi tare în războaie? Acesta este cu adevărat Împăratul Slavei?
Învredniceşte-ne şi pe noi, neputincioşii, care gândim încă la cele pământesti şi săvârşim neîncetat cele plăcute trupului, să cugetăm la înfricoşătoarea Ta înălţare la cer, grijile cele trupeşti şi cele lumeşti să le lepădăm şi împreună cu Apostolii Tăi să privim acum la cer şi, cu toată inima şi cu tot cugetul nostru, să ne amintim că acolo sus, în ceruri, este sălaşul nostru, iar aici pe pământ suntem doar străini şi călători, plecaţi din casa Părintească în ţara îndepărtată a păcatului.
Pentru aceasta Te rugăm cu osârdie Doamne, ca prin preaslăvită înălţarea Ta, să însufleţeşti conştiinţa noastră, să ne scoţi din robia acestui trup şi a acestei lumi păcătoase şi să ne învredniceşti să cugetăm la cele înalte, nu la cele pământeşti; că nu se cuvine să ne fie nouă pe plac, ci Ţie, Domnului şi Dumnezeului nostru, să-Ţi slujim şi să lucrăm, până când dezlegându-ne de legăturile trupului şi trecând vămile văzduhului, să dobândim cereştile Tale locaşuri, unde stând de-a dreapta Slavei Tale, împreună cu Arhanghelii şi Îngerii şi cu toţi Sfinţii, vom proslăvi Preasfânt Numele Tău, împreună cu Părintele Tău Cel fără de început şi cu Preasfântul şi Bunul şi de Viaţa Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.