Calendar ortodox 30 decembrie 2025. În fiecare an, în calendarul ortodox, pe 30 decembrie, creştinii ortodocși o prăznuiesc pe Sfânta Muceniță Anisia, cunoscută ca fiind ocrotitoarea fetițelor.
Sfânta Muceniță Anisia s-a născut în Tesalonic. Părinții acesteia făceau parte dintr-o familie bogată și nobilă. Chiar dacă nu duceau lipsă de absolut nimic, părinții sfintei au crescut-o cu evlavie pentru credința creștină.
Sărbători religioase 30 decembrie 2025
Ortodoxe
Sf. Mc. Anisia
Greco-catolice
Sâmbăta după Naşterea Domnului. Sf. m. Anisia; Sf. cuv. pr. Zotic, hrănitorul de orfani
Romano-catolice
Sf. Felix I, pp.
Calendar ortodox 30 decembrie 2025. După moartea părinților săi, Sfânta Anisia s-a închinat pe sine cu totul rugăciunii și cugetarilor dumnezeiești în propria ei casa, notează crestinortodox.ro
Din dragoste și evlavie pentru Iisus Hristos, mărturisea adesea: „O, cât de mincinoasă este viața tinereții, intru care fie te smintesti, fie smintești pe alții! Cu cât mai bună este bătrânețea! Iar sufletul meu se umple de tristețe văzând cât trebuie să aștept până ce voi urca la Domnul”.
Cod portocaliu de viscol în România. Rafale de vânt depășesc 120 km/h. Noi alerte meteo de la ANM
Toată averea părinților a împărțit-o oamenilor amărâți, iar sfânta a trăit apoi doar din munca mâinilor ei. În vremea Sfintei Anisia, împăratul Maximian a decretat ca oricine poate să ucidă în voie creștini, fără niciun fel de judecată sau sentință.
Calendar ortodox 30 decembrie 2025. Sfânta Anisia spunea despre averi: „Cum ne vom mântui întru atâtea bogăţii pământeşti? Cum vom călca capul balaurului şi cum ne vom dezbrăca de înşelăciunea lui ca de haină? Însă ştiu ce voi face. Împotriva balaurului voi face meşteşug de balaur; că el, în toţi anii, dezbrăcându-se de pielea lui cea veche, se înnoieşte; deci să ne dezbrăcăm şi noi de felurile bogăţiei, pentru că acestea mai vârtos vatămă pe cei ce le cheltuiesc, iar pe cei ce le strâng îi omoară cu otravă nevindecată, apoi pe cei lacomi şi nedarnici îi leagă cu funiile şi cu cursele lor. Câştigarea moşiilor îndeamnă spre mânie şi aduce vicleană strângere şi mincinoase măsuri. Hainele cele de mult preţ învaţă umblarea cu mărire deşartă şi ne vânează spre păcat. Salbele cele de aur şi ghirlandele deprind grumajii cu mândrie şi poftesc să fie văzuţi şi slăviţi”. (Vieţile Sfinţilor)
Iar pentru că Anisia a mărturisit că este creștină, aceasta a fost ucisă în timp ce merge spre biserică, de către un soldat. Moastele ei sunt prezente la Tesalonic, în Biserica „Sfantul Dimitrie”, mai notează crestinortodox.ro
A rămas Sfânta Anisia să-şi câştige cele necesare traiului lucrând cu mâinile sale, rugăciunea fiind îndeletnicirea sa de zi şi de noapte.
„Mai multe lacrimi vărsa decât bea apa, suspinările ei erau mai multe decât cuvintele cele grăite de dânsa, apoi atât era de cuprinsă de dragostea cea dumnezeiască, încât când îşi pleca genunchii la rugăciune i se părea a cădea la picioarele Mântuitorului, sărutându-le şi ştergând cu părul capului ei praful de pe picioarele Domnului”. (Vieţile Sfinţilor)
Sfânta Muceniţă Anisia a fost oprită din drumul către biserică de un soldat roman care i-a zis: „Nu te voi lăsa să te duci acolo, ci te voi duce la jertfele zeilor noştri, căci pe Soare îl cinstim astăzi”. (Vieţile Sfinţilor)
„Aceasta zicând, i-a luat cu sila acoperământul de pe capul ei, vrând să-i descopere bine faţa. Ea, întorcându-se cu bărbăţie şi nelăsându-se ocărâtă, a scuipat în faţa lui, zicând: ‘Să te certe pe tine Iisus Hristos al meu, diavole’. Iar el, umplându-se de iuţime şi numele lui Hristos nerăbdând a-l auzi, a scos sabia cu care a lovit-o în coastă şi a străbătut printr-însa. Sfânta fecioară, îndată căzând la pământ, cu vărsarea sângelui ei şi-a dat şi sfântul său suflet în mâinile lui Hristos, Dumnezeul său, pe Care Îl iubea şi dorea cu osârdie, să moară pentru El, în toate zilele vieţii sale”. (Vieţile Sfinţilor)
Era vremea când creştinii puteau fi omorâţi fără judecată şi fără frică că ucigaşii vor fi pedepsiţi.
De Sfânta Muceniță Anisia, pe 30 decembrie, creștinii pot rosti o rugăciune puternică pentru ajutor, către Sfânta Muceniță fecioară.
„Atotputernice Doamne Dumnezeule, Părintele Unuia Născut Fiului Tău, Iisus Hristos, al Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru, Cela ce şezi pe scaunul slavei Tale, Căruia Îţi slujesc mii de mii de arhangheli şi mii de îngeri îţi stau înainte, supunându-se poruncii Tale: scaunele, domniile, începătoriile, stăpâniile, pe care Te laudă heruvimii şi Te măresc serafimii neîncetat cântând întreită cântare.
Tu pe duhurile care nu se plecau Ţie le-ai cufundat în tartarul cel prea adânc şi pe balaur, care s-a lipit de darul Tău, l-ai legat cu legături nedezlegate şi scaunul lui l-ai surpat la pământ şi de la slujba cea cerească l-ai izgonit, lipsindu-l de viaţa cea fericită, iar cu moartea cea cu defăimare a Crucii ai surpat mândria aceluia.
Tu din sânurile Tale cele fără prihană ai trimis la noi pe Dumnezeu Cuvântul, Care era mai înainte de veci, pe Mântuitorul sufletelor noastre, Cel născut prin umbrirea Duhului Sfânt şi din Maria Fecioara, Care printr-Însul ai căutat oaia cea rătăcită, ai întărit pe cea neputincioasă şi ai vindecat pe cea zdrobită.
Pe Tine Te chem, eu smerita şi păcătoasa roaba Ta, cu toată inima mea. Tu, Cel ce ştii gândurile fiecăruia, focul cel aruncat în lume de Unul Născut Fiul Tău l-ai aprins în inima mea şi scânteia credinţei, care este în mine, ai schimbat-o în făclia dragostei. Vino să mă mântuieşti pe mine, nevrednica roaba Ta, pentru că pe Tine Te doresc, pe Tine Te caut şi de Tine mă lipesc din toată inima mea.
Doamne Dumnezeule, Fiule, primeşte rugăciunea mea cea adusă Ţie cu inimă zdrobită şi cu duh de smerenie. Nu mă trece cu vederea pe mine, pentru care, O! Iisuse Hristoase, ai fost pironit pe cruce şi lovit peste obraz; pentru care ai băut oţet cu fiere şi ai gustat moartea amară şi a treia zi ai înviat din morţi, Te-ai înălţat la cer şi şezi de-a dreapta Tatălui.
Nu mă ruşina, nici nu mă lepăda din numărul roabelor Tale, ci învredniceşte-mă ca o creştină a mă mântui prin semnul Sfintei Tale Cruci. Fă-mă părtaşă patimilor Tale, săvârşind în mine voia Ta, ca să fiu credincioasă a mă arăta feţei Tale.
Tu mă păzeşte, pătrunde cu frica Ta trupul meu, căci de judecăţile Tale m-am temut. Închide ochii mei ca să nu vadă deşertăciunea, ci mai bine, mă rog Ţie, deschide-i ca să cunosc minunile din legea Ta, căci spre Tine sunt aruncată din pântecele maicii mele. Tu eşti Domnul meu; tatăl meu şi maica mea m-au părăsit, iar Tu, Doamne m-ai primit.
Îndreptează paşii mei, ca să nu mă umplu de ruşine, eu roaba Ta; fă cu mine semn spre bine şi împlineşte cererea mea, pentru că înaintea Ta este toată dorirea mea şi suspinul meu de la Tine nu s-a tăinuit. Iarăşi către Tine mă rog, Dumnezeule Părinte, ajută-mi ca să nu se afle prihană în mine, roaba Ta, căci Ţie mă aduc punându-mă pe altarul mărturisirii şi al smereniei mele, să fiu primită ca o ardere de tot; astfel să fie jertfa mea înaintea Ta. Învredniceşte-mă a urma Mielului Tău Celui fără prihană, lui Iisus Hristos, Căruia, împreună cu Tine şi cu Duhul Sfânt, se cuvine slava, cinstea şi puterea în veci. Amin!”