CALENDAR ORTODOX: Un sfânt drag românilor este sărbătorit pe 5 august

Ortodoxe 
Sf. Cuv. Ioan Iacob de la Neamț; Sf. Mc. Evsignie; Sf. Nona, mama Sf. Ier. Grigorie Teologul; Sf. Ier. Fabian, episcopul Romei

Greco-catolice 
Sf. m. Eusignie; Sf. pp. Fabian

Romano-catolice 
Sfințirea Bazilicii „Sf. Maria cea Mare”

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț (Hozevitul) este pomenit în calendarul creștin ortodox la 5 august. Cuviosul Ioan Iacob, călugăr la Mănăstirea Neamț, a fost un sihastru care, și-a petrecut 24 de ani în Țara Sfântă, pe Valea Iordanului și în pustiul Hozeva.

Alte articole

Calendar ortodox 6 octombrie 2026. Ziua în care este sărbătorit Toma „necredinciosul”, ocrotitorul „întârziaţilor”

Calendar ortodox 5 octombrie 2026. Săptămâna începe cu o sărbătoare importantă. Rugăciunea zilei pentru sănătate și armonie în familie

S-a născut în satul Crăiniceni, comuna Păltiniș, județul Botoșani, la 23 iulie 1913, într-o familie de țărani credincioși. Între anii 1926-1932, tânărul Ilie, cum se numea din botez, a urmat Gimnaziul ”Mihail Kogălniceanu” și Liceul ”Dimitrie Cantemir” din Cernăuți. În vara lui 1933, a intrat ca viețuitor în obștea Mănăstirii Neamț, iar în 1936 a fost tuns în monahism, primind numele de Ioan. În același an, a plecat cu alți doi călugări să se închine la Mormântul Domnului din Ierusalim, unde a rămas definitiv.

Între anii 1939-1940, Sfântul Ioan Iacob a trăit în pustiul Qumran, într-o peșteră aproape de Marea Moartă. Aici l-a cunoscut pe monahul Ioanichie Pârâială, care i-a rămas ucenic tot restul vieții. Între 1940-1941, Sfântul Ioan Iacob a stat cu mai mulți călugări într-un lagăr pe Muntele Măslinilor, din cauza războiului.

După ce a fost eliberat, s-a întors la Mănăstirea Sfântul Sava, iar în 1947 a fost hirotonit preot în Biserica Sfântului Mormânt de mitropolitul Irinarh. A fost numit egumen la Schitul românesc Sfântul Ioan Botezătorul de la Iordan, aproape de locul unde, s-a botezat Hristos.

Timp de cinci ani, cât a dus această ascultare, Cuviosul Ioan a săvârșit zilnic sfintele slujbe în limba română, a scris și tradus numeroase pagini patristice de învățătură pentru călugări sau pelerini, a compus un bogat volum de versuri duhovnicești, a înnoit chiliile și biserica schitului și, mai ales, viața duhovnicească, ostenindu-se mult pentru primirea pelerinilor din țară.

După cinci ani, în 1952, s-a retras, împreună cu ucenicul său, în pustiul Hozeva, aproape de Ierihon, un an mai târziu așezându-se într-o peșteră din apropiere, numită Chilia Sfintei Ana, unde, după tradiție, se ruga Sfânta Ana lui Dumnezeu să-i dăruiască o fiică — pe Maica Domnului. Aici a stat Sfântul Ioan Iacob timp de șapte ani de zile, în rugăciuni, în privegheri, în posturi îndelungate, în cugetări duhovnicești, răbdând tot felul de suferințe, ispite și lipsuri.

La 5 august 1960, fiind foarte bolnav, s-a sfârșit din viață, în vârstă de numai 47 de ani.

În 1980, un monah care, îl cunoscuse pe când trăia în pustiul Hozeva a venit în Țara Sfântă cu un grup de pelerini, dorind să-l vadă pe Cuviosul Ioan. Auzind însă că a murit de 20 de ani, s-a dus la peștera Sfânta Ana pentru a se închina la mormântul lui. Acolo, a obținut îngăduința de a-i deschide mormântul. Ridicând capacul sicriului, a constatat că trupul Sfântului Ioan Iacob nu putrezise, ci, mai mult, răspândea un miros cu bună mireasmă.

Aceasta reprezintă o minune, căci trupul său, deși într-un mediu care nu permite o conservare prin mijloace naturale, a fost găsit neputrezit după 20 de ani. Cu binecuvântarea Patriarhiei Ierusalimului, aceste moaște au fost puse într-o raclă din lemn de chiparos și sticlă și așezate în biserica Mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul. Din acea zi, numeroși pelerini vin să se închine și să ceară ajutor la racla Cuviosului.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, luând în considerare sfințenia vieții lui și văzând cinstitele sale moaște care se păstrează nestricate, l-a canonizat ca sfânt, la 20 iunie 1992, sub numele de Sfântul Ioan Iacob cel Nou de la Neamț (Hozevitul), fiind pomenit în fiecare an la 5 august, ziua morții lui.