Mulți români nu sunt siguri cum se scrie corect: într-un cuvânt („sărutmâna”), în două („sărut mâna”) sau cu cratimă („săru-mâna” ori „sărut-mâna”). Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM), ediția a treia, a clarificat această dilemă, stabilind că formele corecte sunt „săru-mâna” și „sărut-mâna”, ambele scrise cu cratimă.
Vezi și Cel mai scurt cuvânt din limba română. Află câte litere conține și ce denumește
Inițial, varianta acceptată de normele limbii române era „săru mâna”, fără cratimă, însă regulile au fost actualizate. DOOM 3 a introdus forma cu cratimă pentru a reflecta corect pronunția și construcția gramaticală. Aceste expresii sunt recunoscute oficial și pot fi utilizate atât în scris, cât și în vorbire.
Mai mult, „sărut-mâna” a căpătat și statutul de substantiv de gen neutru în unele expresii cu sens figurat, cum ar fi: „a merge cu sărut-mâna” sau „a umbla cu săru-mâna”. În aceste cazuri, expresia este folosită cu o conotație negativă, sugerând supunerea excesivă, cerșitul sau lingușirea.
Originea acestei formule de salut provine dintr-un gest tradițional, și anume sărutarea mâinii, care simboliza respectul față de cineva, în special față de femei sau persoane cu autoritate spirituală, precum preoții. Deși gestul în sine nu mai este obișnuit în zilele noastre, expresia a fost păstrată în limbajul cotidian, mai ales în contexte în care se dorește exprimarea politeții. Astăzi, „sărut-mâna” este folosit frecvent ca formă de salut respectuos, adresat în special femeilor sau persoanelor în vârstă.