Mihai Dedu a povestit cum a realizat tranziția de la radio către televiziune. Acesta a detaliat parcursul profesional care l-a adus de la microfonul radio direct la pupitrul știrilor.
„E o plăcere să comentez. Îmi e dor! Pe VOYO, de la anul, o să fie și mai multe competiții sportive. Dacă îmi permit sănătatea și timpul… Bine, timpul liber ți-l mai și faci… Nu trebuie neapărat să te gândești că e obositor. Sigur că e obositor, dar când o faci cu pasiune și cu mare plăcere, nici nu simți.
Nu știu dacă e neapărat o vocație, dar când eram eu mai micuț așa și citeam Ziarul Sportul, avea doar patru pagini… Și erau exact ca o foiță. Prima pagină, a doua, a treia și pe spate a patru. În timp ce mergeam spre liceu, clasa a 11-a, clasa a 12-a, steam cu nasul în geamul autobuzului, era și destul de aglomerat, dar nu asta contează, și mă uitam la tot. Tot ce înseamnă sport, indiferent! Și dacă erau talere aruncate din șanț sau curling, eu citeam tot.
Când ajungeam la rubrica fotbal, Europa, Italia, Germania, comentam meciul… Mă uitam la scorul care s-a încheiat partida, vedeam marcatorii și îmi imaginam, fără să-mi treacă vreodată prin cap că o să fac așa ceva în viața asta. Îți dai seama ce lovitură am dat în ceea ce privește lucrul ăsta, pentru că stai, te gândești, nu accepți niciodată… Era peste putință.
Și timpurile pe care le trăiam și… Să ajungi să comentezi fotbal la televizor… Pe bune? Era un vis, dar nu a fost un țel. Mi-ar fi plăcut, ar fi fost ceva… Asta se întâmpla prin ’84-’85, iar deja în ’93-’94, după aproximativ 10 ani, s-a întâmplat lucrul ăsta. Ceea ce a fost extraordinar.
A fost o tranziție la mine. Eu încă făceam sport de performanță când am început aceste cursuri de televiziune, prin 1992, spre final, și în 1993 am primit verde să merg la PRO FM, când s-a înființat radio-ul. Și acolo am început exact cu ce puteam să încep: cu știrile din sport!
Nu am comentat niciodată la radio meciuri, doar am prezentat știri. Dar asta s-a întâmplat pe o perioadă scurtă, martie 1993 – iulie 1993, când ne-am mutat în Pache Protopopescu.
Dar a fost, repet, o situație pe care am gestionat-o din mers. Nici nu aveai cum să fii bun sau să ai pretenții că, vai, dar ce bine mi-a ieșit. Nu! Dar tenacitate, dorință, putere, faptul că voiam să fac treaba asta… Datorită acestei aprige dorințe, am depășit și momentele mai puțin plăcute.
Pentru că și când stai la pește pe baltă, e un moment neplăcut atunci când nu-l prinzi sau dacă-l prinzi și-l scapi. Deci se poate întâmpla orice, oricând, oriunde”, a spus Mihai Dedu.
Citește și: Cum a reușit Mihai Dedu să scape de cancer. „Nu am ascuns. Datorită lui am luptat atât de tare”
Prezentatorul știrilor de la PRO TV a mărturisit că nu ia în calcul o revenire la radio, precizând că cariera sa în jurnalism se va încheia definitiv odată cu retragerea din televiziune. Cu această ocazie, el a vorbit deschis și despre adevărata sa profesie de bază.
„Nu cred. Nu! Probabil că televiziunea, asta va fi până la pensie: televiziune. Ăsta va fi sfârșitul! Jurnalismul meu se încheie odată cu televiziunea. Sigur că aș putea să mai lucrez cu tineri care își doresc, după 33 de ani de experiență pe care îi am în momentul de față… S-or mai adăuga câțiva în viitor și chiar mi-ar plăcea să lucrez cu copiii, cu tinerii care cochetează cu ideea asta.
Pentru că nu vreau să iau nimic cu mine în partea cealaltă. Vreau să învăț pe toată lumea cât pot eu. Și eu am învățat de la alții. E o meserie care se fură… Dacă ești perspicace într-un anume context și dacă ai un declic atunci când e bine să-l ai, și să caști ochii peste tot, să caști urechile, înveți multe.
Eu la bază profesor sunt, dar nu are legătură cu televiziunea. Eu sunt în alt domeniu. Deci am lucrat cu copiii doi ani. Chiar nu ar fi ceva nou. Am mai fost la anumite academii care s-au ocupat cu așa ceva și am lucrat cu zeci și zeci de tineri, mulți dintre ei care sunt deja prin diferite televiziuni sau posturi de radio.
Și mă bucură foarte tare chestia asta! Pentru că, până la urmă, de ce să fim egoiști? De ce, dacă tu ai beneficiat de niște lucruri frumoase, să nu se bucure și celălalt? De ce? Dacă se poate, cu mare drag! Eu nu pot să spun că sunt perfect. Toată lumea greșește, e firesc. Dar măcar o bază și un punct de plecare cu o bornă zero există”, a mai spus Mihai Dedu pentru Libertatea.