Balastul este un element-cheie al infrastructurii feroviare. Fără el, călătoria ar fi mult mai inconfortabilă, iar liniile de cale ferată s-ar deteriora mult mai rapid.
Pentru a înțelege importanța balastului, trebuie avut în vedere impactul trecerii unui tren. Vorbim despre sute de tone care se deplasează regulat cu viteze de peste 100 km/h. O asemenea forță generează vibrații puternice, neplăcute pentru pasageri, dar și chiar pentru clădirile din apropiere, putând provoca tasarea solului.
Balastul are multiple roluri. Este, în primul rând, un sistem de amortizare pentru sarcini uriașe. Rolul balastului este să absoarbă cea mai mare parte a acestor vibrații. Stratul de pietre, gros de câteva zeci de centimetri, împiedică afundarea terenului.
Balastul creează un strat elastic ce permite căii de rulare să se lase sub greutate și să revină apoi la forma inițială, prevenind deformarea permanentă a infrastructurii.
Mai puțin compact decât pământul și, deci, mai puțin sensibil la vibrații, balastul este alcătuit din materiale foarte rezistente, care se degradează mult mai lent. În plus, el stabilizează traversele și previne deformarea acestora.
Alegerea balastului nu este întâmplătoare. Aceste pietre sunt selectate pentru caracteristici precise: sunt elastice și au forme unghiulare, cu muchii ascuțite, care le permit să se îmbine perfect între ele. Această structură asigură fixarea traverselor, limitează deplasările și absoarbe vibrațiile, protejând astfel întreaga construcție feroviară.
Balastul are și un rol esențial în gestionarea apei. Pentru că nu este la fel de compact ca pământul, permite infiltrarea apei de ploaie, reducând formarea bălților și încetinind riscul de inundare a liniilor ferate. Totodată, acest strat de pietre limitează dezvoltarea vegetației între șine, evitând lucrări frecvente și costisitoare de defrișare.
Balastul provine din cariere specializate, denumite „balastiere”, unde sunt extrase roci cu proprietăți bine definite, ulterior concasate. Chiar și deplasarea unei singure pietre poate fi sesizată de mecanici, deoarece piatra de dedesubt își schimbă culoarea, semnalând imediat orice trecere neautorizată pe șine.
Sunt necesare, în medie, două tone de balast pentru construirea unui singur metru de cale ferată.
Întreținerea balastului rămâne o provocare constantă. Decenii la rând, generații de lucrători au înlocuit pietrele manual, cu lopata și târnăcopul. Astăzi, această muncă este realizată pe timp de noapte de trenuri specializate, echipate cu utilaje performante, capabile să reabiliteze aproximativ un kilometru de linie pe oră.