De la începutul anului, câteva zeci de parlamentari au abandonat fără prea multe scrupule partidele care i-au făcut demnitari ai statului român. Pe lângă deficienţele caracteriale ale traseiştilor, sunt şi alte cauze le permit acestora să treacă de la un partid la altul.

În primul rând, USL nu este un bloc unitar, cele patru partide componente încercând să-şi întărească fiecare poziţia în interiorul Uniunii în raport cu aliaţii lor, unul dintre procedee fiind şi creşterea numărului de parlamentari. Cel mai activ partid din USL în a racola alţi parlamentari a fost PC, care şi-a manifestat explicit intenţia de a aduce cât mai mulţi oameni în interiorul grupurilor sale.

Alte Articole

Cât costă să petreci 1 Mai în complexul Andreei Esca! Vilele ...

Cristian Socol, despre raportul Eurostat pentru România: „E ...

Pânişoară, candidatul ecologiştilor îl spulberă pe Cîrstoiu: ...

În al doilea rând, înfrângerea usturătoare de la alegeri şi tensiunile legate de alegerea noii conduceri au înveninat o vreme atmosfera din PDL, acest lucru manifestându-se inclusiv prin demisii din partid. Însă grosul traseiştilor l-a furnizat PPDD, ce a trimis în Parlament un număr mare de oameni fără experienţă politică sau cu experienţă minoră, la nivel local. Odată ajunşi în Parlament, „incoruptibilii” lui Dan Diaconescu şi-au pus cartelele de vot în slujba celui care a făcut cea mai tentantă ofertă.

La Camera Deputaţilor, cel mai consistent grup este social-democrat cu 162 de membri, cu precizarea că în acelaşi grup activează şi deputaţii UNPR. Faţă de decembrie 2012, PSD a pierdut 2 mandate, dar a câştigat 5, ultimul venit fiind independentul Răzvan Tănase, ales pe listele PPDD, dar convertit în urmă cu două zile la idealurile UNPR. Remus Cernea a candidat pe listele USL din partea Verzilor, dar s-a declarat independent când relaţiile au devenit tensionate cu colegii de grup, după ce deputatul a propus două proiecte de lege prin care propunea legalizarea parteneriatului civil între homosexuali şi autofinanţarea cultelor religioase. Ulterior, Cernea a părăsit grupul când a devenit evident că PSD va sprijini proiectul Roşia Montană. Deputatul Aurel Nechita a pierdut mandatul de deputat prin hotărâre judecătorească, ce a stabilit că acesta s-a aflat în incompatibilitate pe durata mandatului anterior.

Deşi al doilea partid ca mărime, liberalii au pierdut mai mulţi deputaţi decât au câştigat, 5 faţă de 4, numărul actual al deputaţilor PNL fiind de 99. În pofida acestui fapt, PNL rămâne beneficiar net al traseismului întrucât pierderile se datorează altor factori decât migraţia politică. Diana Tuşa a fost exclusă din partid odată cu lotul Andrei Chiliman, iar Gigi Becali, înainte să fie cazat în sistemul penitenciar românesc, reuşise să exaspereze mai tot PNL astfel încât, de comun acord cu Crin Antonescu, decisese să se retragă din grup. Dan Radu Ruşanu a renunţat la mandat pentru a ocupa o sinecură bine plătită, aceea de preşedinte al Autorităţii de Supraveghere Financiară. Foştii miniştri Eduard Hellvig şi Ovidiu Silaghi au preferat să preia mandatele de europarlamentari la care au renunţat Ramona Mănescu şi Cristian Buşoi, pentru a prelua posturile de ministru al Transporturilor, respectiv preşedinte al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

Pentru a compensa pierderile, liberalii i-au achiziţionat pe foştii democrat-liberali Gabriel Andronache, Ion Cupă şi Mihai Stănişoară, intrarea ultimului în PNL provocând o oarecare nervozitate printre social-democraţii ce-l socoteau pe fostul ministru drept indezirabil în cadrul USL. Tot în grupul PNL s-a înscris şi Romeo Nicoară. Deputat PNL în legislatura trecută, dar fără şanse să obţină încă unul, s-a înscris în PPDD. Când s-a văzut în Parlament, a trecut din nou la unul din partidele „ciocoilor”, atât de blamate de Dan Diaconescu.

Grupul PDL are actualmente 47 de membri, dintre care 3 provin de la Forţa Civică şi unul de la PNŢCD. În anul ce aproape s-a scurs de la alegeri, PDL a pierdut 9 oameni, trebuind să guste astfel din doctoria amară pe care timp de patru ani, 2008-2012, au administrat-o opoziţiei de atunci. Trei au plecat la PNL, unul la PC şi unul la UNPR. Restul de patru au părăsit ca urmare a tensiunilor interne din partid care au dus la crearea Partidului Mişcarea Populară: Mihaela Stoica, Eugen Tomac (acum preşedinte al PMP), Valerian Vreme şi Clement Negruţ.

Însă pierderile cele mai mari le-a suferit grupul PPDD, o hemoragie fără precedent în istoria Parlamentului. După alegeri, PPDD a obţinut 48 de mandate. După mai puţin de un an, a pierdut 20 de deputaţi. Aceştia fie s-au afiliat partidelor aflate la putere, fie s-au declarat independeţi, postură din care trec pe rând fie la PSD, fie la UNPR. Unul dintre ei, Cezar Cioată, a reuşit chiar performanţa să plece de două ori din PPDD. Prima dată a fost convins să se întoarcă de la PC, însă oamenii lui Voiculescu s-au dovedit mai convingători şi l-au făcut iarăşi conservator. Cinci dintre „incoruptibilii” lui Dan Diaconescu şi-au anunţat plecarea din PPDD într-o singură şedinţă de plen, cea din 21 mai. Din fericire, şedinţa respectivă s-a încheiat înainte ca şi alte mari caractere să-şi descopere adevăratele simpatii politice.

PC a ajuns la 18 deputaţi, dintre care 5 traseişti (4 de la PPDD şi unul de la PDL).

Iniţial, forfota transferurilor politice de la Senat a fost mai mică decât la Cameră, însă lucrurile au degenerat şi acolo. Coincidenţă sau nu, în ultima lună, marcată de tensiuni între liberali şi social-democraţi, grupul PSD-UNPR a crescut cu 5 membri, culeşi de la PPDD, ajungând la 69. Printre cei 69 se află şi un fost pedelist, Leonard Cadăr. În schimb, liberalii au rămas cu acelaşi număr de senatori ca la începutul legislaturii, anume 50.

Spre deosebire de grupul de la Cameră, grupul PDL din Senat nu a suferit pierderi, rămânând la 23. Există totuşi o schimbare: Valeriu Todiraşcu a trecut la PDL deşi a fost ales ca senator din partea Partidului Noua Republică. Todiraşcu nu a trebuit totuşi să-şi schimbe grupul deoarece oricum activa în cel al PDL, însă a lăsat partidul lui Mihail Neamţu fără reprezentare parlamentară.

PC se poate lăuda cu 9 senatori, dintre care 2 luaţi de la PPDD, principala victimă a furiei cu care partidul fondat de Dan Voiculescu a încercat să-şi mărească grupurile parlamentare. Cristian-Dănuţ Mihai şi Tudor Barbu sunt foştii membri PPDD trecuţi la PC. Ultimul a fost mâna dreaptă a lui Dan Diaconescu, dar nu a ezitat prea mult să-l abandoneze.

După aceste plecări, sunt doar 15 senatori PPDD care încă mai sunt fideli partidului din cei 22 aleşi iniţial. La Senat, chiar au reuşit să aducă un fost pesedist, pe Valer Marian. Însă succesul acesta este discutabil încât Marian s-a „remarcat” în legislatura trecută doar prin insultele grosolane proferate la adresa adversarilor politici şi a presei locale din Maramureş. În pofida acestui lucru, PSD l-a mai împins o dată în Parlament, dar şi-a terminat rezervele de răbdare când Valer Marian l-a acuzat pe vicepremierul Liviu Dragnea că ar fi pus la cale fraudarea referendumului din vara lui 2012. PPDD a mai pierdut un senator prin decizia instanţei care l-a trimis de la Parlament la închisoare pe Antonie Solomon, condamnat pentru luare de mită.

În concluzie, grupurile PSD din Parlament au adunat cel mai mare număr de parlamentari de la alte partide, anume opt, urmaţi de conservatori cu 7. Însă procentual, creşterea cea mai mare a fost la PC: 5 din 18 deputaţi şi 2 din 9 senatori. În schimb, rezultatul unui an de viaţă parlamentară al PPDD este catastrofal: pierderile de la Cameră sunt de 40%, iar la Senat de circa 25%.