Casa Regală se încăpăţânează să nu-l recunoască pe Prinţul Paul. Vezi reacţia Regelui Mihai

Biroul de presă al Regelui Mihai a transmis, marţi, un comunicat referitor la decizia pronunţată marţi de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia civilă, referitoare la cererea adresată Curţii de recunoaştere a hotărârii de la Lisabona asupra descendenţei lui Mircea Grigore Lambrino din Regele Carol al II-lea.

„Această decizie nu creează niciun drept dinastic şi nici nu stabileşte apartenenţa persoanei sus-numite, astăzi decedată, la Familia Regală. Aceasta este valabil şi pentru descendenţii săi, indiferent cine ar fi aceştia. În poziţia sa de Şef al Familiei Regale a României, Majestatea Sa Regele Mihai I este singurul care se poate pronunţa asupra chestiunilor dinastice„, declară Casa Regală.

În comunicat se arată că, potrivit prevederilor „Normelor Fundamentale ale Familiei Regale a României”, membrii Familiei Regale sunt: Regele Mihai I al României, Regina Ana a României, Principesa Moştenitoare Margareta a României, Principele Radu al României, Principesa Elena a României, Principesa Irina a României, Principesa Sofia a României, Principesa Maria a României, Principele Nicolae al României.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

„Nici Majestatea Sa Regele Mihai I al României, şi nici foştii Şefi ai Familiei Regale a României – Regele Ferdinand I şi Regele Carol al II-lea – nu au recunoscut sau acordat vreodată vreun titlu lui Mircea Grigore Lambrino sau descendenţilor săi. Folosirea, în orice context, public sau privat, a titlului de Principe al României, sau a apelativului Alteţă Regală rămâne prerogativa exclusivă a membrilor Familiei Regale arătaţi mai sus„, se mai arată în comunicat.

Alte articole

Decizia radicală luată de Tzancă Uraganu: „Am motivele mele personale, ca fiecare om”. Fanii au rămas uimiți

Teodora Stoica, decizie radicală după întoarcerea din Guatemala: „Te rupe de tine și de Dumnzeu, îți scade vibrația”

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dat câştig de cauză prinţului Paul de România, respingând recursul Regelui Mihai I faţă de la recunoaşterea unor hotărâri străine pe teritoriul României cu privire la admiterea dreptului de filiaţie al lui Carol Mircea, tatăl prinţului Paul.

Acest proces de recunoaştere a filiaţiei legitime a prinţului Carol Mircea faţă de Carol al II-lea, cu toate drepturile ce decurg din aceasta a durat în România 21 de ani.

Căsătoria Regelui Carol al II-lea cu Ioana Valentina Lambrino nu a fost recunoscută de către Casa Regală, dar nici nu a fost anulată de către Biserica Ortodoxă. Fiul lor, Carol Mircea, a înaintat, în 1955, Tribunalului din Lisabona o cerere în care solicita să fie recunoscut ca fiu legitim al Regelui Carol al II-lea. Ulterior, Tribunalul de Mare Instanţă din Paris a recunoscut autoritatea de lucru judecat a sentinţei Tribunalului din Lisabona, stabilind că Prinţul Carol Mircea de Hohenzollern este fiul legitim al lui Carol al II-lea, iar ca atare devine succesorul cu drepturi depline al defunctului Rege.

La 13 octombrie 1995, Tribunalul Teleorman a admis cererea de recunoaştere a sentinţei portugheze, fapt ce a permis reprezentanţilor lui Lambrino să ceară anularea acestui nume şi înlocuirea sa cu titulatura Hohenzollern de România.

În 1 aprilie 1999, Paul Lambrino, fiul lui Carol al II-lea şi al Ioanei Valentina de Lambrino (cunoscută sub numele de Zizi Lambrino), a fost recunoscut ca succesor al familiei regale române de către Curtea de Apel Bucureşti.

Avocatul Teodor Rus, apărătorul Prinţului Carol Mircea şi al fiului acestuia, susţinea în 1999 că preocuparea acestora de a se pronunţa o sentinţă dreaptă, nu este legată câtuşi de puţin de pretenţii dinastice sau de intenţia de a prelua bunuri aparţinând Casei Regale, ci sînt animaţi exclusiv de intenţia de a se restabili un adevăr istoric.

În 19 februarie 2002, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis rejudecarea acestui proces, după ce avocatul Regelui Mihai I a susţinut, în faţa instanţei supreme române, că Tribunalul din Lisabona a greşit când a stabilit filiaţia legitimă a Prinţului Carol Mircea faţă de Carol al ll-lea, cu toate drepturile ce decurg din aceasta.