Constanța, strada Libertății. În casa de la numărul 22 a crescut vestitul chirurg Alexandru Pesamosca, supranumit Îngerul Copiilor. Astăzi, la 15 ani de la moartea medicului, imobilul respectiv a ajuns într-o stare deplorabilă, putând fi asimilat unui depozit de gunoaie.
Casa unde a copilărit Pesamosca mai amintește de acesta doar printr-o placă din marmură fixată pe unul dintre pereți. În rest, aproape totul inspiră abandon, degradare și mizerie. Curtea este, pratic, plină de gunoaie, arătând că nimeni, astăzi, nu mai pare interesat de starea acestei proprietăți. Nici măcar cele două fiice ale medicului, după cum notează retetesivedete.
Multe voci au cerut transformare casei într-un muzeu memorial, care să-l onoreze pe chirurgul pediatru cu peste 50.000 de copii operați, în unele cazuri fiind vorba chiar de intervenții în premieră mondială.
”Autoritățile ar trebui sa se îngrijească de casa ca de un muzeu… Asta, așa, ca recunoștință pentru cine a fost domnul doctor”, a scris cineva pe net, iar la fel gândesc zeci de mii de oameni care au aflat, prin proprie experiență, despre marele medic Pesamosca.
Tata Pesi, cum îi spuneau cei mici, a locuit, practic, la Spitalul ”Marie Curie” din București. Acolo, unde a condus Clinica de chirurgie și ortopedie pediatrică în perioada 1984-2000, a fost, de fapt, casa lui.
Alexandru Pesamosca s-a născut în 1930, la Constanța, și visa, asemenea multor alți copii crescuți la malul mării, să se facă ofițer de vas.
În cele din urmă, a ales medicina, iar asta avea să-l transforme într-un adevărat înger a cărui menire a fost să salveze vieți de prichindei.
Paradoxal poate, nu i-a putut vindeca și pe cei dragi din familie. În 1993 și-a pierdut primul băiat, răpus de o tumoare cerebrală, apoi pe al doilea, bolnav de cancer, în 2010. Între timp, în 1999, plecase ”dincolo” și soția lui, astfel că anul 2011, al ”plecării” sale, l-a găsit aproape singur.
În 2011, la vârsta de 81 de ani, Alexandru Pesamosca s-a stins răpus de insuficiență respiratorie și renală. Conform ultimei sale dorințe, a fost înmormântat în curtea spitalului unde, dacă asculți atent, se mai aud și astăzi voci de copii care strigă ”tata Pesi!”.