Castelul Corvinilor din Hunedoara, în topul mondial al palatelor „de poveste”

Castelul din România se numără printre cele 10 palate „de poveste” prezentate de huffingtonpost.com.

Între palatele de basm se numără şi castelul Leslie din Glaslough (Irlanda), castelele Neuschwanstein şi Hohenschwangau din Germania, castelul din Sussex (Marea Britanie), castelul Eltz din Germania şi castelul Lichtenstein din Baden-Württemberg.

Unicitatea Castelului de la Hunedoara constă în gradul înalt de reprezentativitate pentru arhitectura militară din sud-estul Europei secolului XV, el întrunind cele mai dezvoltate elemente de arhitectură civilă. Palatul Mare este o construcţie de inspiraţie franceză, unică în spaţiul dominat de regatul maghiar în acea perioadă, ilustrând măreţia unei mari familii, cea a Hunedoreştilor, capabilă să împrumute modele arhitecturale dintr-un spaţiu care găzduieşte una dintre cele mai strălucite civilizaţii medievale: Franţa, se arată pe site-ul Castelului Corvinilor, scrie Mediafax.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Castelul Corvinilor a găzduit mai multe producţii cinematografice (filme artistice, documentare şi clipuri publicitare), între care şi pelicula „Ghost Rider 2”, cu Nicolas Cage în rolul principal.

Conform site-ului CIMEC – Institutul de Memorie Culturală, Muzeul Castelul Corvinilor este adăpostit în Castrul regal, care este amintit în documente prima dată în anul 1364 şi care, în 1409, este donat cneazului Voicu şi rudelor sale. Iancu de Hunedoara întreprinde lucrări de mare anvergură în două etape între anii 1441-1456, iniţial mărind dimensiunile fortificaţiei militare şi apoi transformând-o într-un castel somptuos prin lucrări unde predomină stilul gotic. Matei Corvin continuă după anul 1458 lucrările, insistând mai ales pe aspectul de înfrumuseţare a construcţiei existente, astfel pătrunzând influenţe renascentiste.

Ultima etapă de construcţie are loc între anii 1618-1624, când principele Transilvaniei Gabriel Bethlen realizează ultimele construcţii de mare anvergură (turnul nou al porţii şi palatul baroc de pe latura de est – actualmente cu faţadă neogotică). În anul 1724 castelul intră în proprietatea tezaurizatului habsburgic, situaţie care se menţine până în 1880. Noua destinaţie, după anul 1724, produce monumentului daune însemnate, printre care şi două incendii, ultimul, cel din 1854 transformându-l într-o ruină, după care este abandonat până în 1868 când începe restaurarea care durează până în 1914. Castelul a suportat o nouă etapă de restaurare între anii 1956-1968.

După 1997 începe proiectul de punere în valoare a monumentului care este unic în partea răsăriteană a Europei şi reprezentativ pentru arhitectura civilă şi militară medievală. Muzeul înfiinţat în 1974 cuprindea iniţial piese de lapidariu provenite de la lucrările de restaurare efectuate asupra monumentului la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. În prezent, muzeul deţine şi colecţii de arheologie – ceramică, piese litice, metalice şi osteologice provenite din săpăturile sistematice efectuate în zona Hunedoarei, acoperind cronologic perioadele istorice din paleolitic şi până în evul mediu; etnografie – piese şi recuzită din portul pădurenesc, unelte specifice acestei zone; artă decorativă – piese de mobilier sculptat, lăzi de breaslă, farfurii din ceramică şi metal, icoane pe lemn şi sticlă, tablouri pe pânză, statui din lemn; numismatică – monede din secolele XVI – XIX; tehnică militară – arme de tăiere, împingere, lovire, arme de foc (marea majoritate fiind replici).