Luate pe neaşteptate, nemaiavând experienţe de acel gen, autorităţile române comuniste au avut o reacţie reţinută în privinţa informaţiilor difuzate populaţiei ţării. Pe de-o parte, sovieticii încercau să ţină secrete cauzele catastrofei şi au informat autorităţile române abia în data de 30 aprilie, după patru zile de la producerea exploziei nucleare la reactorul nr. 4 de la Cernobîl, iar pe de alta, oferind informaţii trunchiate şi mai puţin alarmante decât era cazul în realitate.

Până atunci, cunoscute erau două accidente nucleare majore, unul în 1957, la un reactor din Marea Britanie, la Windscale, iar celălalt în 1979, în Statele Unite, la un reactor de la centrala Three Mile Island, ambele clasificate ca gravitate la nivel 5 pe scara internaţională INES (are 8 niveluri, între 0 şi7), creată după accidentul de la Cernobîl.

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Drama trăită de o tânără care nu se poate angaja din cauza ...

Cel puţin cinci morţi şi 33 de răniţi în sudul Chinei, ...

Situaţie foarte proastă pentru ţara noastră

Românii au aflat oficial, de la autorităţile statului din acea vreme, abia în data de 1 Mai, de Ziua Muncii. Documente de-atunci date acum publicităţii arată cum au reacţionat şeful statului, Nicoale Ceauşescu, şi miniştrii lui faţă de acest eveniment şi faţă de reacţia sovieticilor. Cu o zi înainte, în data de 30 aprilie, norul radioactiv care trecuse deja peste nordul Europei ajunsese şi în România.

În stenogramele datând din 1 Mai 1986, de la întrunirea Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, reiese că Nicolae Ceauşescu era preocupat mai mult să limiteze informaţiile alarmante către români, iar soţia sa, „savanta de renume mondial”, era mai mult indignată de faptul că ruşii ascunseseră adevărul şi păstraseră tăcerea aproape 5 zile de la producerea accidentului, despre cele întâmplate la Cernobîl, despre amploarea şi consecinţele acestei catastrofe. Cele mai afectate de nivelul radiaţiilor au fost judeţele  Suceava, Iaşi şi Tulcea.

Secretomania sovieticilor a iritat autorităţile de la Bucureşti. La şedinţa de urgenţă de la Bucureşti a participat toată conducerea CEPEx, şedinţa fiind condusă de cuplul prezidenţial Elena şi Nicoale Ceauşeascu. Alături de ei au fost prezenţi Emil Bobu, Constantin Dăscălescu, Alexandrina Găinuşe şi alţi lideri comunişti. Între responsabilii convocaţi speciali au fost cercetătorul Ion Ursu, generalul Mihai Chiţac, care răspundea atunci de Trupele Chimice ala Armatei şi generalul Ioan Geoană, tatăl lui Mircea Geoană, care era şeful Apărării Civile.

 Măsuri urgente, dar fără panică

Cu ocazia acelei şedinţe s-a aflat şi care era nivelul real al radiaţiilor măsurat în România şi că în zona Iaşului acesta se situa chiar la cote alarmante. În raportul făcut la şedinţa din 1 mai de către Ion Ursu, care era prim-vicepreşedintele Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie, în afară de Iaşi erau menţionate cu nivel periculos de radioactivitate în aer şi oraşele Suceava, Tulcea şi Târgu-Mureş.  Situaţia l-a îngrijorat pe Ceauşescu, care a descris-o la început ca fiind una „foarte proastă pentru ţara noastră”.

Din stenogramele acelei şedinţe mai reiese că responsabilii de la Bucureşti au decis asupra unui set de măsuri de urgenţă pentru protecţia populaţiei, dar care să fie comunicate acesteia astfel încât „să nu producă panică”, după cum ordonase şeful statului, în contextul în care sovieticii refuzau în continuare să dea informaţii exacte despre amploarea catastrofei. Măsuri au fost luate şi pe linie militară, fiind mobilizate toate garnizoanele, iar două avioane pregătite cu tot ce trebuia pentru a acţiona în caz de nevoie. Garnizoanele dispuneau şi de staţii la sol pentru a măsura nivelul radiaţiilor, însă acest nivel nu era destinat informării permanente a publicului.

Ceauşeştii nu ştiau clar ce este cu radioactivitatea

În cadrul şedinţei secrete s-a hotărât să se constituie un comitet care să se ocupe permanent de problema radioactivităţii şi de toate acţiunile legate de rezolvarea acesteia, care să fie condus de „savanta de renume mondial”. Dar Elena Ceauşescu nu înţelegea exact despre ce este vorba, pentru că habar n-avea de fenomenele radioactive şi de efectele acestora. Şi nici Nicoale nu înţelegea, dar părea foarte speriat, după cum au dezvăluit unii dintre cei 22 de oameni care au participat la acea şedinţă, între ei fiind şi Mihai Chiţac, care a condus şi o delegaţie de experţi militari la locul accidentului, ca să-i furnizeze lui Ceauşescu date de la faţa locului.  România a fost una dintre puţinele ţări care au trimis pe teren astfel de delegaţii.

Faţă de informaţiile sumare date cetăţenilor ţării de către autorităţile române despre accidentul nuclear şi consecinţele acestuia, precum şi despre măsurile de protecţie, specialiştii în domeniul nuclear au numai cuvinte critice. La noi în ţară s-a înregistra o concentraţie mai importantă de Iod radioactiv, izotopul 111, care poate duce la cancerul de tiroidă, dacă nu se iau măsuri de protecţie faţă de expunerea organismului la radiaţii.

De asemenea, nu s-a spus că nivelul maxim de radiaţii în România a fost în zilele de 7 şi 8 mai, iar între 30 aprilie şi 6 mai se înregistra deja un un nivel ce depăşise cota de alarmă.