CCR discută sesizarea în legătură cu modificări ale Codului penal referitoare la liberarea condiţionată

Pe 18 iunie, Secţiile Unite al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au decis să sesizeze Curtea Constituţională cu privire la o lege care aduce modificări Codului penal şi care se referă la beneficiul liberării condiţionate pentru infracţiuni contra persoanei.

ÎCCJ preciza că, în Secţiile Unite, cu respectarea cerinţelor de cvorum, s-a decis sesizarea CCR pentru controlul constituţionalităţii, înainte de promulgare, a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

„Obiecţia de neconstituţionalitate priveşte atât actul normativ în întregime, cât şi unele dispoziţii specifice ale acestuia, reţinându-se vicii de neconstituţionalitate de natură extrinsecă şi intrinsecă”, arăta ÎCCJ.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Secţiile Unite au reţinut că se impune sesizarea CCR deoarece, sub aspect extrinsec, sunt încălcate prevederile din Constituţie referitoare la principiul bicameralismului, forma adoptată de Camera Deputaţilor conţinând o modificare de esenţă în materia liberării condiţionate prin care se exclude vocaţia la liberare condiţionată a persoanelor condamnate pentru săvârşirea anumitor infracţiuni, deşi această modificare nu a format obiectul dezbaterii şi adoptării în Senat, care a fost prima Cameră sesizată.

Alte articole

Dominic Fritz este anchetat pentru incompatibilitate. Pronunțarea s-a amânat pentru 18 iunie 2026

Ordonanța SAFE este constituțională. CCR a respins sesizarea partidelor AUR, SOS, PACE

„Sub aspect intrinsec: sunt încălcate dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie referitoare la exigenţele privind calitatea legii (…), întrucât excluderea de la liberare condiţionată a persoanelor condamnate pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute în art. 214 – 216 din Codul penal şi menţinerea beneficiului liberării condiţionate pentru infracţiuni contra persoanei a căror gravitate rezultă din prevederea unor limite de pedeapsă net superioare este de natură să afecteze coerenţa legislaţiei penale, într-o manieră incompatibilă cu exigenţele Legii fundamentale. Spre exemplu, persoana condamnată pentru folosirea serviciilor victimei traficului de persoane sau a traficului de minori (…) ar fi astfel exclusă de la vocaţia la liberare condiţionată, deşi persoana care săvârşeşte infracţiunea mai gravă de trafic de persoane sau de trafic de minori ar putea beneficia de liberarea condiţionată”, preciza ÎCCJ.