CCR a publicat motivarea deciziei din 12 noiembrie 2014, prin care a constatat că sunt neconstituţionale dispoziţiile art. 9 alin.2 teza întâi din Legea învăţământului 84/1995 şi ale art. 18 alin. 2 teza întâi din Legea educaţiei naţionale 1/2011.

„Curtea constată că modul în care legiuitorul a reglementat prin art 9 alin 2 din teza întâi din legea 84/1995 şi art 18 alin 2 teza întâi din Legea nr 1/2011 oferta educaţională referitoare la disciplina Religie este de natură să afecteze libertatea de conştiinţă. Astfel, potrivit dispoziţiilor art 29 alin 1 din Constituţie, individul se bucură de libertatea neîngrădită a gândirii, a conştiinţei şi a credinţei religioase, situaţie ce conferă consistenţă liberei dezvoltări a personalităţii umane ca valoare supremă garantată de Legea fundamentală”, susţine CCR.

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Elevii care promovează examenul de Bacalaureat ar putea susține ...

Reguli noi pentru gradația de merit 2024. Vezi calendarul și ...

De asemenea, caracterul obligatoriu al Religiei, ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun, nu poate fi opus elevilor, întrucât instituirea lui are drept scop atingerea exigenţelor constituţionale, prin îndeplinirea de către stat a obligaţiei de a include această disciplină în planul-cadru de învăţământ.

„Prin urmare, obligativitatea disciplinei Religie este opozabilă numai statului care este ţinut de necesitate organizării învăţământului religios prin asigurarea predării Religiei pentru cele 18 culte recunoscute. Faptul că alineatele (2) ale articolului 9 din Legea 84/1995 şi articolului 18 din Legea 1/2011 dau elevului drept de opţiune pentru instituirea posibilităţii de a nu participa la acest cursuri, consacră caracterul opţional al disciplinei, care, de această dată, vizează elevul major, părintele sau tutorele legal instituit pentru elevul minor”, se arată în motivarea judecătorilor constituţionali.

În opinia CCR, statului îi este interzis să adopte soluţii legislative care pot fi interpretate ca fiind lipsite de respect faţă de convingerile religioase sau filosofice ale părinţilor, „motiv pentru care organizarea activităţii şcolare trebuie să se subordoneze unui scop de conciliere în exercitarea funcţiilor, pe care şi le asumă în procesul de educaţie şi de predare a religiei cu respectarea dreptului părinţilor de a asigura educaţia în conformitate cu propriile convingeri religioase”.

Pe 12 noiembrie 2014, CCR a decis că sunt neconstituţionale dispoziţiile art. 9 alin.2 teza întâi din Legea învăţământului 84/1995 şi ale art. 18 alin. 2 teza întâi din Legea educaţiei naţionale 1/2011.

Art.9 alin. (2) din Legea învăţământului 84/1995 prevede: „La solicitarea scrisă a părinţilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz situaţia şcolară se încheie fără această disciplină. În mod similar se procedează şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină”.

Art.18 alin.(2) din Legea educaţiei naţionale stabileşte: „La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinţilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situaţia şcolară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la aceasta disciplină”.