CCR: Sintagma ‘în cazul în care convieţuiesc’ din legea pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, neconstituţională

„Curtea Constituțională a dezbătut excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului 5 litera c din Legea 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie potrivit căruia: „În sensul prezentei legi, prin membru de familie se înțelege: (…) c) persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc”, se arată într-un comunicat al CCR. 

Potrivit sursei citate, în urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „în cazul în care conviețuiesc” din cuprinsul prevederilor articolului 5 litera c din Legea 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie este neconstituțională.

„Curtea că a constatat că alineatul 2 al articolului 20 din Constituție — care stabilește că, în caz de neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile — instituie prioritatea de aplicare a reglementărilor internaționale față de legile interne contrare. Or, articolul 3 (Definiții) litera b din Convenția din 11 mai 2011 a Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, ratificată de România prin Legea nr. 30/2016, Convenție ce reprezintă un veritabil tratat privind drepturile omului, prevede că ‘violența domestică’ înseamnă toate acțiunile de violență fizică, sexuală, psihologică sau economică, care se produc în mediul familial sau domestic ori între foștii sau actualii soți sau parteneri, indiferent dacă agresorul împarte sau a împărțit același domiciliu cu victima”, se arată în comunicat.

Prin urmare, arată CCR, condiția conviețuirii impusă de prevederile articolului 5 litera c din Legea 217/2003 persoanelor care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, pentru a se putea emite un ordin de protecție, constituie o neconcordanță, în accepțiunea articolului 20 alineatul 2 din Constituție, între legea internă și un tratat privitor la drepturile fundamentale ale omului, situație în care textul constituțional consacră prioritatea reglementării internaționale.

Alte articole

CCR a amânat decizia privind legea referitoare la pensiile private până pe 12 noiembrie. Ce prevede actul legislativ controversat

Nicușor Dan sesizează CCR după ce Guvernul a vrut să acorde sporuri pentru angajații din ministerele reorganizate

Așadar, notează sursa citată, sintagma „în cazul în care conviețuiesc” (…) contravine dispozițiilor articolului 20 alineatul 2 din Constituție, prin raportare la articolul 3 litera b din Convenția din 11 mai 2011 a Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, ratificată de România prin Legea 30/2016.

De asemenea, Curtea a reținut că cerința conviețuirii, impusă de prevederile articoluli 5 litera c din Legea 217/2003 persoanelor care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii pentru a se putea emite un ordin de protecție, este nerezonabilă, întrucât determină inadmisibilitatea cererii de emitere a ordinului de protecție, deși se constată exercitarea unui act de violență, de natură să pună în pericol viața, integritatea fizică sau psihică sau libertatea victimei și deși aceasta demonstrează în fața instanței că între părți s-au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii.

„Astfel, această condiționare contravine însuși scopului pentru care a fost adoptată Legea numărul 25/2012, de modificare a Legii numărul 217/2003, și anume crearea unui instrument juridic civil eficient pentru prevenirea și combaterea violenței în familie — ordinul de protecție, prin care instanța poate să dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre măsurile — obligații sau interdicții prevăzute la articolul 23 din lege”, se mai menționează în comunicat.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și instanței care a sesizat Curtea Constituțională, respectiv Tribunalului Timiș — Secția I civilă.