Zeci de militari și civili s-au prezentat la start cu speranța de a obține accesul în rândul trupelor de elită, însă doar o parte reușesc să reziste rigorilor impuse. Încă din primele ore, candidații sunt supuși unei presiuni constante, fără perioade de acomodare, fiind evaluați nu doar pentru forța fizică, ci mai ales pentru capacitatea de a lua decizii și de a continua sub stres extrem.
„Săptămâna Iadului” începe abrupt, cu treziri brutale, muzică asurzitoare, urlete și lumini puternice. Candidații nu sunt strigați pe nume, ci identificați prin numere, o metodă prin care instructorii evită orice formă de empatie. Primul eliminat este candidatul cu numărul 103, care nu și-a pregătit bagajul la timp, o greșeală considerată incompatibilă cu cerințele trupelor speciale.
Antrenamentele continuă în aer liber, în județul Brașov, unde temperaturile scad până la minus 10 grade Celsius, iar temperatura resimțită ajunge la minus 15 grade. Recruții execută flotări, comenzi repetate și exerciții fizice continue, fără pauze reale de refacere.
Un alt moment decisiv are loc într-un depozit, unde candidații trebuie să-și despacheteze complet rucsacurile. Numărul 103 afirmă că a scos tot echipamentul, însă instructorii constată contrariul, iar acesta este eliminat imediat, fără avertisment sau posibilitatea unei a doua șanse. Mesajul este clar pentru ceilalți participanți: orice greșeală poate pune capăt selecției.
Cei rămași sunt supuși unui efort colectiv extrem, fiind nevoiți să ridice și să transporte un stâlp metalic de sute de kilograme, denumit „Jimmy”. Efortul este comun, iar succesul depinde de coeziunea grupului.
„Știam că o să-mi împingă limitele, că o să-mi arate adevărata față atunci când mi-e foame, atunci când mi-e sete, când mi-e somn, când nu mai pot, când îmi pică mușchii jos. Când ești lângă colegul tău și vezi că el poate, atunci înseamnă că poți și tu”, spune unul dintre candidați, pentru Digi 24.
Selecția este deschisă militarilor cu vârsta de până la 40 de ani. Pentru candidatul cu numărul 130, participarea reprezintă ultima șansă de a intra în Forțele Speciale.
„Cred că sunt cel mai în vârstă cursant. Sunt de mulți ani în armată, cumva familia mea e învățată cu aceste tipuri de misiuni și cu plecatul de acasă. Am 39 de ani, sunt mai mare cu 20 de ani decât cel mai tânăr cursant”, spune acesta.
Comandantul unității, colonelul Florentin Dragomirescu, subliniază că selecția este, înainte de toate, un test al voinței.
„Dacă vii la poartă doar să încerci, este o experiență. Dacă vii la poartă hotărât să termini, îl termini. Nu există o piedică atât de mare în a termina acel curs. La începutul cursului, în prima zi, când s-au prezentat la noi în unitate, m-am dus la ei și le-am spus următorul lucru: singurul lucru între ei și bereta verde sunt ei”, a declarat acesta.
Instructorii recunosc că frica domină reacțiile candidaților, dar spun că, uneori, intervin pentru a le ridica moralul.
„În mare parte, ei reacționează de frică, clar, dar din când în când, când e moralul la pământ, îi ajută să fii „o mămică bună”. Chiar îi ajută, le mai dă un impuls, le mai ridică un pic moralul și chiar le ziceam să nu gândească pe termen lung, așa cum se mănâncă elefantul, bucățică cu bucățică”, explică un instructor.