Ce o fi acum în capul lui Jeffrey Franks?

În ultimii ani, oficialul FMI şi-a rupt pantofii galopând spre şi dinspre Bucureşti. El era temeiul extern al austerităţii interne. Nu-i credem pe cei de acasă că nu mai sunt bani? Păi ascultaţi ce zice Franks, zice acelaşi lucru. Şi, brusc, acum Băsescu întoarce foaia.

08 mart. 2012, 21:16
Ce o fi acum în capul lui Jeffrey Franks?

Între autorităţile române şi Franks se stabilise un pact, era o situaţie de echilibru. Dacă vrea note bune, aşezată pe împrumuturi FMI/BM/UE de 20 de miliarde de euro, guvernarea de la Bucureşti trebuie să respecte reguli stricte de austeritate şi reaşezare a cheltuielilor. „Am convenit cu Guvernul că nu există loc în buget pentru o creştere a pensiilor şi salariilor în 2012”, a declarat, chiar în acest februarie, şeful Misiunii FMI pentru România, Jeffrey Franks, la încheierea evaluării acordului de tip preventiv cu autorităţile de la Bucureşti. Nici reprezentanţii PDL nu erau mai optimişti. Cei mai euforici vorbeau de o creştere de 3-5% a lefurilor la bugetari, “imediat ce condiţiile vor permite.”

Miercuri, în Parlament, Traian Băsescu a decis că la începutul lui iunie, chiar înaintea alegerilor locale, condiţiile permit o creştere de 16%. De trei-patru ori mai mult decât euforicii. Punct. Relaţia FMI cu România a fost şi este o relaţie Băsescu-Franks. Iar Băsescu schimbă brutal, din mers, termenii problemei.

Ce o să zică Franks? Ar putea să rămână coerent şi să zică nu. Atunci am putea asista la lepădarea lui Băsescu de FMI. Există modelul. “A fost o greşeală, e a mea, mi-o asum”. (Când nu mai candidezi poţi asuma uşor mult mai multe lucruri). Sigur că FMI ne ţine de datorie dar nici imaginea lui Mihai Viteazul care dă foc la creditori nu e de lepădat în an electoral.

Sau Franks ar putea să zică da. A venit momentul. Atunci ,sigur, s-ar face de râs. Să zicem că asta n-ar fi o problemă. Dar atunci e clar că austeritatea e un fel de gumă de mestecat pe care o poţi scoate din gură în orice formă, după  oportunităţi. Şi toată desfăşurarea o să ne ducă cu gândul la declaraţiile oficiale ale deputatului Ion Stan, cel care scria negru pe alb că între autorităţile române şi Franks e o cârdăşie, că PIB-ul e subevaluat cu 20% ca să justifice împrumuturi mari. Stan nu e autor de sf, e secretarul comisiei de control al SRI.

Ce o să facă premierul în condiţiile astea? (Mai există şi el). Ar putea să se opună, să modereze ideea, să încerce să nu se facă de râs. Atunci popularitatea lui o să scadă repede sub cea a lui Boc din ultimele luni. Sau ar putea să fie şi el de acord. Atunci Ungureanu o să devină Boc.

 

Între autorităţile române şi Franks se stabilise un pact, era o situaţie de echilibru. Dacă vrea note bune, aşezată pe împrumuturi FMI/BM/UE de 20 de miliarde de euro, guvernarea de la Bucureşti trebuie să respecte reguli stricte de austeritate şi reaşezare a cheltuielilor. „Am convenit cu Guvernul că nu există loc în buget pentru o creştere a pensiilor şi salariilor în 2012”, a declarat, chiar în acest februarie, şeful Misiunii FMI pentru România, Jeffrey Franks, la încheierea evaluării acordului de tip preventiv cu autorităţile de la Bucureşti. Nici reprezentanţii PDL nu erau mai optimişti. Cei mai euforici vorbeau de o creştere de 3-5% a lefurilor la bugetari, “imediat ce condiţiile vor permite.”

Miercuri, în Parlament, Traian Băsescu a decis că la începutul lui iunie, chiar înaintea alegerilor locale, condiţiile permit o creştere de 16%. De trei-patru ori mai mult decât euforicii. Punct. Relaţia FMI cu România a fost şi este o relaţie Băsescu-Franks. Iar Băsescu schimbă brutal, din mers, termenii problemei.

Ce o să zică Franks? Ar putea să rămână coerent şi să zică nu. Atunci am putea asista la lepădarea lui Băsescu de FMI. Există modelul. “A fost o greşeală, e a mea, mi-o asum”. (Când nu mai candidezi poţi asuma uşor mult mai multe lucruri). Sigur că FMI ne ţine de datorie dar nici imaginea lui Mihai Viteazul care dă foc la creditori nu e de lepădat în an electoral.

Sau Franks ar putea să zică da. A venit momentul. Atunci ,sigur, s-ar face de râs. Să zicem că asta n-ar fi o problemă. Dar atunci e clar că austeritatea e un fel de gumă de mestecat pe care o poţi scoate din gură în orice formă, după  oportunităţi. Şi toată desfăşurarea o să ne ducă cu gândul la declaraţiile oficiale ale deputatului Ion Stan, cel care scria negru pe alb că între autorităţile române şi Franks e o cârdăşie, că PIB-ul e subevaluat cu 20% ca să justifice împrumuturi mari. Stan nu e autor de sf, e secretarul comisiei de control al SRI.

Ce o să facă premierul în condiţiile astea? (Mai există şi el). Ar putea să se opună, să modereze ideea, să încerce să nu se facă de râs. Atunci popularitatea lui o să scadă repede sub cea a lui Boc din ultimele luni. Sau ar putea să fie şi el de acord. Atunci Ungureanu o să devină Boc.

 


loading...
Partenerii noștri