Decidenţi la nivel înalt – preşedinţi, premieri, miniştri – şi experţi din 196 de ţări au negociat vreme de 14 zile un set amplu de documente şi decizii de natură politică, economică, financiară şi tehnologică menite să consolideze acţiunea climatică la nivel global, în baza cadrului multilateral furnizat de Convenţia cadru a Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice (UNFCCC) şi de Protocolul de la Kyoto la această Convenţie.

România a fost reprezentată la COP 17 de o delegaţie condusă de Ministrul Mediului şi Pădurilor, László Borbély. Acesta a pledat, în alocuţiunea sa din plenul Conferinţei Părţilor, pentru un efort global al tuturor părţilor la UNFCCC, care să fie bazat pe „responsabilităţi comune ale tuturor ţărilor, dar şi pe obiective şi ţinte diferenţiate, cuprinse într-un cadru juridic unic cu valoare obligatorie, a cărui soliditate şi ambiţie să preia în mod benefic arhitectura instituţională a Protocolului de la Kyoto”, a accentuat László Borbély.

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Accident teribil pe Autostrada București-Pitești! Un bărbat ...

Ziua Planetei Pământ 2024. Paşi mici în progresul privind ...

Întrucât prima perioadă de angajament sub Protocolul de la Kyoto, care prevede obligaţii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, va înceta anul viitor, unul dintre subiectele intens dezbătute a fost continuarea Protocolului cu o a doua perioadă de angajament, care să încorporeze obligaţii pentru statele dezvoltate.

Conform Deciziei adoptate la Durban de Conferinţa Părţilor sub Protocolul de la Kyoto, a doua perioadă de angajament sub Protocolul de la Kyoto va dura fie 5, fie 8 ani, decizia urmând să fie luată până la sfârşitul anului 2012, printr-un amendament legal la Protocol. Părţile care îşi vor asuma în continuare ţinte obligatorii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră sub Protocolul de la Kyoto au condiţionat această decizie de stabilire a unei foi de parcurs (roadmap) către un viitor acord global cu valoare juridică obligatorie.

Acest acord ar urma să intre în vigoare imediat după terminarea celei de-a doua perioade de angajament sub Protocolul de la Kyoto şi să prevadă ţinte obligatorii de reducere a emisiilor pentru toate ţările puternic emiţătoare de gaze cu efect de seră, inclusiv cele considerate în curs de dezvoltare (printre acestea, China, India, Brazilia), dar şi pentru ţări dezvoltate care acum nu sunt parte la Protocolul de la Kyoto (cazul Statelor Unite ale Americii). Documentele finale ale COP 17 de la Durban stipulează lansarea unui proces menit să se finalizeze cu un instrument legal până cel târziu în 2015, menţionând că acest instrument va prevede ţinte de reducere a emisiilor pentru toate Părţile la viitorul acord.

Forma viitorului acord va fi decisă în cadrul un nou organism subsidiar, denumit ‘Grup de lucru ad-hoc privind Platforma de la Durban pentru acţiune intensificată în domeniul schimbărilor climatice’, care trebuie să-şi definitiveze mandatul nu mai târziu de 2015, astfel încât viitorul acord să intre în vigoare şi să fie implementat începând cu anul 2020.

Uniunea Europeană şi statele sale membre, dar şi reprezentanţii statelor insulare mici sau ai celor mai puţin dezvoltate ţări ale lumii şi-au exprimat îngrijorarea faţă de refuzul celorlate economii majore de a-şi asuma la Durban ţinte mai ambiţioase de reducere a emisiilor.

În vederea diminuării riscului de agravare a impactului schimbărilor climatice la nivel global, rămâne necesară o decizie cât mai rapidă a marilor emiţători de gaze cu efect de seră privind acceptarea de noi angajamente, care să limiteze creşterea temperaturii globale la maximum 2°C faţă de perioada pre-industrială până la sfârşitul anului 2050.

Uniunea Europeană şi-a exprimat hotărârea de a continua eforturile în domeniul combaterii schimbărilor climatice, atrăgând însă atenţia că acest proces nu poate evolua prin efortul unei singure entităţi (UE), care generează doar 11% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră la nivel global.

COP 17 a mai consemnat la Durban progrese pe următoarele componente:

• consolidarea mecanismelor flexibile sub Protocolul de la Kyoto, ce recompensează inclusiv financiar acţiunile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră;
• progrese în consolidarea modalităţilor de monitorizare-raportare-verificare a reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, în special ale ţărilor dezvoltate;
• dezvoltarea cadrului privind finanţarea pe termen mediu şi lung a acţiunilor de prevenire şi combatere a efectelor schimbărilor climatice în ţările în curs de dezvoltare;
• operaţionalizarea Comitetului Tehnic Executiv şi a Centrului si a Reţelei tehnologice în domeniul schimbărilor climatice până în 2012, în scopul promovării şi intensificării cercetărilor în domeniul tehnologiilor de mediu, care vor sprijini actiunile de reducere a emisiilor de de gaze cu efect de seră şi acţiunile de adaptare la efectele schimbărilor climatice în ţările în curs de dezvoltare;
• posibile reconfigurări ale cadrului de acţiune destinat combaterii efectelor schimbărilor climatice la niveluri sectoriale, precum cele din domeniul agriculturii.