Ce promisiuni v-au mai rămas de încălcat?

Da, da, ştiu că sunt idealist! Ştiu că n-ar trebui să-mi fac iluzii. Legate de alţii (nu-i aşa?), în special de politicieni. Mi-o spun mulţi, condescendenţi, ca şi când idealismul şi credinţa în oameni ar fi nişte boli ruşinoase. Şi ca şi cum blazarea şi îmbrăţişarea mentalităţii „toţi sunt o apă şi-un pământ” n-ar spune mai multe despre noi decât despre ceilalţi.

03 mai 2012, 12:38
Ce promisiuni v-au mai rămas de încălcat?

Ştiu şi parabola cu scorpionul care, ajuns în mijlocul râului, îşi înfige acul în broasca pe care o implorase să-l treacă dincolo. „Asta mi-e firea!”, spuse el, ducându-se la fund. Deci nu sunt chiar un amărăştean, uşor de ameţit cu o pungă de iluzii.  

În ultimii 20 de ani n-am fost prea dezamăgit de efemerii conducători ai dulcelui tărâm mioritic, pentru că n-am crezut niciodată în promisiunile lor. I-am votat pe unii pentru că i-am considerat de (o mai) bună-credinţă sau mai puţin dăunători decât ceilalţi. Istoria mi-a arătat că am avut dreptate. De aceea, nu de iluzii e vorba acum, ci de speranţa că, într-o zi, vor ajunge la butoane şi oameni de cuvânt. Şi, de fiecare dată când se schimbă puterea, nu mă aştept la miracole, la depozite secrete de lapte şi miere, descoperit , ca într-un joc video, de noii salvatori ai naţiei, şi oferite spre înfruptare poporului iubit. Ci la o simplă şi profund umană corectitudine. La o anume responsabilitate în declaraţii şi în promisiuni. Mai ales că nu vă obligă nimeni să le faceţi (Aici autorul trece la adresarea directă către destinatarii prezentei epistole). Nu ele v-au adus la putere, ci scârba aproape sufocantă faţă de modul în care a fost călărită ţara în ultimii 4 ani. Şi o doză apreciabilă de "caractere" bine-simţitoare ale schimbărilor eoliene.

Dar să vă spun de ce am ajuns să vă scriu azi, înainte chiar de a fi înscăunaţi oficial de aleşii neamului. Chestia cu "guvern în 30 de secunde" am lămurit-o (?) într-un editorial anterior. De-atunci am mai aflat de la voi că:           
- Trădătorii lor sunt mai buni decât ai noştri (chiar când sunt aceiaşi)          
- CAS-ul nu se poate micşora (cică nu vă lasă Mugur Isărescu)        
- Traseismul politic nu se poate interzice (cică nu vă lasă Curtea Constituţională)  
- Numărul parlamentarilor nu se poate reduce (cică nu vă lasă chiar ei)        
Şi toate acestea chiar înainte de a putea răsfoi oficial catastifele vistieriei statului. Cum va fi după?

Ce promisiuni v-au mai rămas de încălcat? Să vedem...         
- că nu veţi fura          
- că nu veţi pune în posturi beizadele, amante, neveste, verişori, parteneri de şpriţ sau de solar, doar pentru că există      
- că nu veţi politiza fiecare scaun din România          
- că nu veţi da bani discreţionar, pe bază de carnet de partid
- că veţi organiza alegeri corecte, fără pungi şi fără autocare  
- că veţi respecta Parlamentul
Mai aveţi vreo 6 luni. Eu zic să vă grăbiţi, ca să ştim şi noi dacă stăm sau nu în case în noiembrie.

www.raduherjeu.ro

Ştiu şi parabola cu scorpionul care, ajuns în mijlocul râului, îşi înfige acul în broasca pe care o implorase să-l treacă dincolo. „Asta mi-e firea!”, spuse el, ducându-se la fund. Deci nu sunt chiar un amărăştean, uşor de ameţit cu o pungă de iluzii.  

În ultimii 20 de ani n-am fost prea dezamăgit de efemerii conducători ai dulcelui tărâm mioritic, pentru că n-am crezut niciodată în promisiunile lor. I-am votat pe unii pentru că i-am considerat de (o mai) bună-credinţă sau mai puţin dăunători decât ceilalţi. Istoria mi-a arătat că am avut dreptate. De aceea, nu de iluzii e vorba acum, ci de speranţa că, într-o zi, vor ajunge la butoane şi oameni de cuvânt. Şi, de fiecare dată când se schimbă puterea, nu mă aştept la miracole, la depozite secrete de lapte şi miere, descoperit , ca într-un joc video, de noii salvatori ai naţiei, şi oferite spre înfruptare poporului iubit. Ci la o simplă şi profund umană corectitudine. La o anume responsabilitate în declaraţii şi în promisiuni. Mai ales că nu vă obligă nimeni să le faceţi (Aici autorul trece la adresarea directă către destinatarii prezentei epistole). Nu ele v-au adus la putere, ci scârba aproape sufocantă faţă de modul în care a fost călărită ţara în ultimii 4 ani. Şi o doză apreciabilă de „caractere” bine-simţitoare ale schimbărilor eoliene.

Dar să vă spun de ce am ajuns să vă scriu azi, înainte chiar de a fi înscăunaţi oficial de aleşii neamului. Chestia cu „guvern în 30 de secunde” am lămurit-o (?) într-un editorial anterior. De-atunci am mai aflat de la voi că:           
– Trădătorii lor sunt mai buni decât ai noştri (chiar când sunt aceiaşi)          
– CAS-ul nu se poate micşora (cică nu vă lasă Mugur Isărescu)        
– Traseismul politic nu se poate interzice (cică nu vă lasă Curtea Constituţională)  
– Numărul parlamentarilor nu se poate reduce (cică nu vă lasă chiar ei)        
Şi toate acestea chiar înainte de a putea răsfoi oficial catastifele vistieriei statului. Cum va fi după?

Ce promisiuni v-au mai rămas de încălcat? Să vedem…         
– că nu veţi fura          
– că nu veţi pune în posturi beizadele, amante, neveste, verişori, parteneri de şpriţ sau de solar, doar pentru că există      
– că nu veţi politiza fiecare scaun din România          
– că nu veţi da bani discreţionar, pe bază de carnet de partid
– că veţi organiza alegeri corecte, fără pungi şi fără autocare  
– că veţi respecta Parlamentul
Mai aveţi vreo 6 luni. Eu zic să vă grăbiţi, ca să ştim şi noi dacă stăm sau nu în case în noiembrie.

www.raduherjeu.ro