Ce promisiuni v-au mai rămas de încălcat?

Da, da, ştiu că sunt idealist! Ştiu că n-ar trebui să-mi fac iluzii. Legate de alţii (nu-i aşa?), în special de politicieni. Mi-o spun mulţi, condescendenţi, ca şi când idealismul şi credinţa în oameni ar fi nişte boli ruşinoase. Şi ca şi cum blazarea şi îmbrăţişarea mentalităţii „toţi sunt o apă şi-un pământ” n-ar spune mai multe despre noi decât despre ceilalţi.

Radu Herjeu
03 mai 2012, 12:38

Ştiu şi parabola cu scorpionul care, ajuns în mijlocul râului, îşi înfige acul în broasca pe care o implorase să-l treacă dincolo. „Asta mi-e firea!”, spuse el, ducându-se la fund. Deci nu sunt chiar un amărăştean, uşor de ameţit cu o pungă de iluzii.

În ultimii 20 de ani n-am fost prea dezamăgit de efemerii conducători ai dulcelui tărâm mioritic, pentru că n-am crezut niciodată în promisiunile lor. I-am votat pe unii pentru că i-am considerat de (o mai) bună-credinţă sau mai puţin dăunători decât ceilalţi. Istoria mi-a arătat că am avut dreptate. De aceea, nu de iluzii e vorba acum, ci de speranţa că, într-o zi, vor ajunge la butoane şi oameni de cuvânt. Şi, de fiecare dată când se schimbă puterea, nu mă aştept la miracole, la depozite secrete de lapte şi miere, descoperit , ca într-un joc video, de noii salvatori ai naţiei, şi oferite spre înfruptare poporului iubit. Ci la o simplă şi profund umană corectitudine. La o anume responsabilitate în declaraţii şi în promisiuni. Mai ales că nu vă obligă nimeni să le faceţi (Aici autorul trece la adresarea directă către destinatarii prezentei epistole). Nu ele v-au adus la putere, ci scârba aproape sufocantă faţă de modul în care a fost călărită ţara în ultimii 4 ani. Şi o doză apreciabilă de "caractere" bine-simţitoare ale schimbărilor eoliene.

Dar să vă spun de ce am ajuns să vă scriu azi, înainte chiar de a fi înscăunaţi oficial de aleşii neamului. Chestia cu "guvern în 30 de secunde" am lămurit-o (?) într-un editorial anterior. De-atunci am mai aflat de la voi că:
- Trădătorii lor sunt mai buni decât ai noştri (chiar când sunt aceiaşi)
- CAS-ul nu se poate micşora (cică nu vă lasă Mugur Isărescu)
- Traseismul politic nu se poate interzice (cică nu vă lasă Curtea Constituţională)
- Numărul parlamentarilor nu se poate reduce (cică nu vă lasă chiar ei)
Şi toate acestea chiar înainte de a putea răsfoi oficial catastifele vistieriei statului. Cum va fi după?

Ce promisiuni v-au mai rămas de încălcat? Să vedem...
- că nu veţi fura
- că nu veţi pune în posturi beizadele, amante, neveste, verişori, parteneri de şpriţ sau de solar, doar pentru că există
- că nu veţi politiza fiecare scaun din România
- că nu veţi da bani discreţionar, pe bază de carnet de partid
- că veţi organiza alegeri corecte, fără pungi şi fără autocare
- că veţi respecta Parlamentul
Mai aveţi vreo 6 luni. Eu zic să vă grăbiţi, ca să ştim şi noi dacă stăm sau nu în case în noiembrie.

www.raduherjeu.ro

În ultimii 20 de ani n-am fost prea dezamăgit de efemerii conducători ai dulcelui tărâm mioritic, pentru că n-am crezut niciodată în promisiunile lor. I-am votat pe unii pentru că i-am considerat de (o mai) bună-credinţă sau mai puţin dăunători decât ceilalţi. Istoria mi-a arătat că am avut dreptate. De aceea, nu de iluzii e vorba acum, ci de speranţa că, într-o zi, vor ajunge la butoane şi oameni de cuvânt. Şi, de fiecare dată când se schimbă puterea, nu mă aştept la miracole, la depozite secrete de lapte şi miere, descoperit , ca într-un joc video, de noii salvatori ai naţiei, şi oferite spre înfruptare poporului iubit. Ci la o simplă şi profund umană corectitudine. La o anume responsabilitate în declaraţii şi în promisiuni. Mai ales că nu vă obligă nimeni să le faceţi (Aici autorul trece la adresarea directă către destinatarii prezentei epistole). Nu ele v-au adus la putere, ci scârba aproape sufocantă faţă de modul în care a fost călărită ţara în ultimii 4 ani. Şi o doză apreciabilă de „caractere” bine-simţitoare ale schimbărilor eoliene.

Dar să vă spun de ce am ajuns să vă scriu azi, înainte chiar de a fi înscăunaţi oficial de aleşii neamului. Chestia cu „guvern în 30 de secunde” am lămurit-o (?) într-un editorial anterior. De-atunci am mai aflat de la voi că:
– Trădătorii lor sunt mai buni decât ai noştri (chiar când sunt aceiaşi)
– CAS-ul nu se poate micşora (cică nu vă lasă Mugur Isărescu)
– Traseismul politic nu se poate interzice (cică nu vă lasă Curtea Constituţională)
– Numărul parlamentarilor nu se poate reduce (cică nu vă lasă chiar ei)
Şi toate acestea chiar înainte de a putea răsfoi oficial catastifele vistieriei statului. Cum va fi după?

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Ce promisiuni v-au mai rămas de încălcat? Să vedem…
– că nu veţi fura
– că nu veţi pune în posturi beizadele, amante, neveste, verişori, parteneri de şpriţ sau de solar, doar pentru că există
– că nu veţi politiza fiecare scaun din România
– că nu veţi da bani discreţionar, pe bază de carnet de partid
– că veţi organiza alegeri corecte, fără pungi şi fără autocare
– că veţi respecta Parlamentul
Mai aveţi vreo 6 luni. Eu zic să vă grăbiţi, ca să ştim şi noi dacă stăm sau nu în case în noiembrie.