Deficitul de personal din sectorul serviciilor continuă să fie una dintre marile probleme ale pieței muncii din România. Printre domeniile cele mai afectate se numără curățenia, unde companiile se confruntă cu dificultăți majore în recrutarea lucrătorilor locali. În acest context, muncitorii nepalezi au devenit o soluție tot mai frecventă pentru angajatori.
Principalul motiv pentru care muncitorii nepalezi acceptă să vină la muncă în România este diferența salarială semnificativă. Un angajat nepalez din domeniul curățeniei câștigă, în medie, aproximativ 3.100 de lei net pe lună. La acest venit se adaugă bonuri de masă în valoare de circa 600 de lei, ceea ce duce câștigul lunar la aproximativ 3.700 de lei.
Pe lângă salariu, angajatorii oferă și cazare gratuită, evaluată la aproximativ 400 de lei lunar. Aceasta nu este inclusă în salariu, fiind considerată un beneficiu suplimentar oferit de companie.
Cazarea este, de regulă, de tip cămin. Muncitorii locuiesc în camere comune, câte șase până la opt persoane, cu paturi supraetajate și băi comune. Spațiul este limitat, iar nivelul de confort redus, însă pentru majoritatea muncitorilor nepalezi acest aspect este secundar.
Faptul că nu trebuie să plătească chirie le permite să economisească o parte importantă din venit și să trimită bani familiilor rămase acasă.
Contrastul devine evident atunci când veniturile din România sunt comparate cu cele din Nepal. Salariul minim în Nepal este echivalentul a aproximativ 600 de lei, iar în cele mai bine plătite cazuri ajunge la circa 2.800 de lei, în funcție de domeniu și regiune.
În aceste condiții, munca în România reprezintă pentru mulți nepalezi o oportunitate reală de a-și îmbunătăți situația financiară, chiar dacă presupune sacrificii importante, precum munca departe de familie și traiul în condiții modeste.