Ce se întâmplă cu darea în plată. CCR a admis parţial sesizarea referitoare la modificarea legii

„În urma deliberărilor, Curtea Constituţională, cu unanimitate de voturi, a admis obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile articolului unic pct.2 – cu referire la art. 4 alin. (11) -, pct. 3 – cu referire la art. 4 alin. (3) şi (4) -, pct.6 – cu referire la art.7 alin.(1 1) -, pct.8 – cu referire la art. 7 alin. (51) – şi pct. 9 – cu referire la art. 8 alin. (5) teza a doua – din Legea pentru modificarea Legii 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite sunt neconstituţionale”, se precizează într-un comunicat al CCR. 

Totodată, judecătorii constituţionali au respins obiecţia de neconstituţionalitate şi au constatat că dispoziţiile articolului unic pct. 2 – cu referire la art. 4 alin. (13) – şi pct. 7 – cu referire la art. 7 alin. (4) – din legea criticată sunt constituţionale.

Camera Deputaţilor a adoptat, pe 26 iunie, proiectul pentru modificarea Legii privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, care prevede, între altele, că se aprobă automat darea în plată în cazul în care gradul de îndatorare a debitorului a depăşit cu cel puţin 20% nivelul maxim stabilit de BNR.

Astfel, potrivit prevederilor adoptate, se consideră întotdeauna că există impreviziune în cazul în care gradul de îndatorare a debitorului a depăşit cu cel puţin 20% nivelul maxim al gradului de îndatorare stabilit de BNR; în cazul în care cursul de schimb al monedei creditului a depăşit cu cel puţin 20% nivelul cursului din data contractării creditului; în cazul în care debitorul a fost executat silit prin vânzarea imobilului cu destinaţia de locuinţă şi în alte cazuri care relevă un dezechilibru contractual.

Alte articole

Kelemen Hunor: „Părem o coaliție politică impotentă”

Culisele deciziei CCR pe pensiile private. De ce s-au opus judecătorii „naționalizării” Pilonului III de pensii

În aceste situaţii revine părţilor obligaţia de a renegocia contractul, iar renegocierea trebuie să fie una efectivă prin raportare la noua realitate. Adaptarea contractului, pe parcursul executării sale, la noua realitate intervenită, echivalează cu menţinerea utilităţii sociale a contractului, mai precis permite executarea în continuare a contractului prin reechilibrarea prestaţiilor, mai stipulează textul adoptat.