O moştenire nedeclarată poate să te pună pe lista neagră la ANAF. Specialiștii Deloitte avertizează că în procedura de verificare a situației fiscale personale, etapa în care autoritatea fiscală stabilește veniturile impozabile ale contribuabilului supus controlului este extrem de importantă.

„Din acest motiv, considerăm util ca metodele indirecte utilizate în acest scop să fie explicate, astfel încât persoanele vizate de aceste verificări să se poată pregăti temeinic, cu documente justificative.

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Surpriză neașteptată pentru șoferi la pompă. Prețul la ...

Marius Budăi, anunţul momentului pentru românii cu salarii ...

Să luăm exemplul unei persoane fizice în cazul căreia au fost identificate anumite riscuri de neconformare la declararea veniturilor impozabile, în baza analizei de risc pe care autoritatea fiscală a derulat-o la un anumit moment dat. Într-o primă instanță, organele fiscale au obligația să trimită contribuabilului o notificare de conformare pentru a îi oferi acestuia posibilitatea de a preveni materializarea respectivelor riscuri. Prin această notificare, persoanei vizate i se acordă un termen de 30 de zile pentru a depune declarațiile fiscale lipsă sau pe cele rectificative sau pentru a prezenta explicații cu privire la motivele pentru care consideră că nu datorează respectivele impozite, din varii rațiuni fiscale (spre exemplu, obținerea unor venituri neimpozabile sau scutite etc.). În cazul în care riscurile fiscale nu au fost înlăturate, va începe verificarea. Astfel, persoana în cauză are obligația să depună o declarație de patrimoniu și de venituri detaliată, în termen de 60 de zile de la primirea avizului de inspecție, însoțită de documente justificative. În acest punct subliniem că este esențial ca declarația să fie bine pregătită, întrucât reprezintă fundația pe care organele fiscale încep să reconstituie situația patrimonială și fiscală a persoanei și, ulterior, de la caz la caz, stabilesc veniturile impozabile”, scriu specialiștii Deloitte, potrivit adevarul.ro.

În etapa următoare, inspectorii examinează documentele și informațiile referitoare la fluxul de fonduri cuprinse în declarațiile contribuabilului și evoluția valorii patrimoniului pe perioada verificată, concentrându-se pe operațiunile care au condus la evidențierea riscului de neconformare.

Ulterior, echipa ANAF selectează una dintre metodele indirecte de stabilire a veniturilor prevăzută de legislație, metodă care va fi utilizată în cadrul verificării, solicită informații și documente suplimentare de la contribuabil, dacă este necesar, stabilește baza impozabilă pe fiecare categorie de venit supusă impozitării (din surse identificate și/sau din surse neidentificate) și, dacă este cazul, impune sume suplimentare principale de plată, precum și obligațiile accesorii aferente acestora (dobânzi și penalități). Este important de menționat că pe toată perioada desfășurării controlului, persoana verificată are dreptul de a depune orice documente și informații pe care le consideră necesare pentru clarificarea situației sale fiscale. Prin urmare, chiar și după depunerea declarației de patrimoniu, contribuabilul poate aduce informații suplimentare celor incluse în declarația deja depusă.

Una dintre cele mai importante etape ale verificării este selectarea și aplicarea metodei indirecte de stabilire a veniturilor, motiv pentru care înțelegerea acesteia este esențială.

Legislația fiscală prevede trei metode indirecte de stabilire a veniturilor, fiecare fiind aleasă în funcție de particularitățile cazului analizat.

Ce se întâmplă dacă primești și nu declari o moștenire în bani

Prima și cea mai folosită este metoda sursei și utilizării fondurilor și este aleasă atunci când există indicii că persoana fizică verificată a avut cheltuieli mai mari decât veniturile. Astfel, analiza pornește cu evidențierea cheltuielilor din perioada verificată, a utilizării diferitelor sume de bani (spre exemplu, finanțarea societăților deținute prin împrumut-acționar) și cu determinarea veniturilor din surse identificate (cum ar fi salarii, dividende sau alte încasări care, sub o formă sau alta, au făcut obiectul raportării către o autoritate/instituție de stat – spre exemplu, primirea unor sume de bani cu titlu de moștenire, care va fi fost raportată fiscal de către notarul public). În final, dacă cheltuielile din perioada analizată sunt mai mari decât totalul veniturilor din surse identificate, rezultă așadar că persoana fizică a dispus și de alte sume pentru a efectua respectivele cheltuieli, sume care, în absența identificării lor precise de către contribuabil și de către autorități, se vor constitui cel mai probabil în venitul suplimentar considerat a fi provenit din surse neidentificate. Acest venit este cel care se impozitează cu 16% în prezent și cu 70% după 1 iulie 2024, conform noilor reglementări.

Din verificarea conturilor bancare, ANAF poate calcula venitul suplimentar nedeclarat

A doua metodă este cea a fluxurilor de trezorerie și este utilizată în cazul în care operațiunile derulate de persoana fizică verificată s-au desfășurat, în principal, prin conturi bancare și financiare, iar sumele încasate sunt semnificative. În cadrul acestei metode, este determinată valoarea intrărilor de fonduri în conturile bancare și financiare ale persoanei verificate, din care se scad sumele provenite din surse neimpozabile. Apoi se adaugă cheltuielile efectuate cu numerar, mai puțin cele provenite din surse neimpozabile. Suma astfel obținută constituie venitul impozabil, din care se scade cel declarat și astfel se obține venitul suplimentar nedeclarat. Ulterior, ANAF stabilește cât din acest venit provine din surse neidentificate (și se impozitează cu 70% după 1 iulie 2024) și cât, din surse identificate (caz în care se aplică tratamentul fiscal corespunzător).

Persoanele care consideră că există posibilitatea să facă parte din această categorie trebuie să păstreze o evidență clară a tranzacțiilor efectuate din conturi, să precizeze la fiecare tranzacție scopul plății, pentru a o identifica mai ușor ulterior (chiar și la cele de mică valoare), dar și a plăților în numerar. În plus, este indicat să își urmărească evoluția patrimoniului și să arhiveze documentele justificative, în special atunci când acesta crește pe baza unor venituri anterioare căsătoriei și se transformă ulterior în bunuri comune. De asemenea, trebuie acordată o atenție sporită situațiilor în care se transferă fonduri între membrii familiei pentru efectuarea anumitor cheltuieli comune semnificative sau rambursări de împrumuturi de la cunoscuți, împrumuturi care nu au fost documentate și care au fost poate acordate anterior în numerar, donații primite din străinătate etc.

A treia metodă indirectă de stabilire a veniturilor este metoda patrimoniului net (toate bunurile pe care le deține persoana verificată minus datorii), utilizată atunci când se constată creșteri semnificative pe parcursul perioadei analizate. Această metodă poate fi folosită în situațiile în care personale fizice nu au cheltuieli personale sau ieșiri de fonduri, ci doar acumulări, respectiv o creștere accelerată a patrimoniului (o posibilă explicație fiind cea a decontării de către o societate comercială a tuturor cheltuielilor de trai).

Verificarea începe cu stabilirea patrimoniului net al persoanei controlate la începutul și sfârșitul perioadei analizate, ca diferență între valoarea totală a bunurilor, activelor și a altor titluri și dețineri și totalitatea datoriilor. Apoi se determină creșterea patrimoniului net, la care se adaugă cheltuielile personale și se scad veniturile neimpozabile, pentru a se stabili venitul impozabil. Din acesta se scade venitul încasat declarat și rezultă posibilul venit suplimentar nedeclarat, din surse identificate și/sau neidentificate, cărora li se va aplica tratamentului fiscal prevăzut de lege.

În concluzie, deși verificarea situației fiscale personale este o procedură complexă și, de cele mai multe ori, anevoioasă pentru contribuabili, persoanele fizice au la îndemână o serie de pârghii și bune practici pentru a se asigura că trec prin acțiunea de control cât mai rapid și potențial fără sume suplimentare de plată. Spre exemplu, este dezirabil ca acestea să își țină o formă de „contabilitate personală”, măcar în varianta ei cea mai simplistă (chiar dacă nu sunt obligate de lege), prin care să urmărească veniturile și cheltuielile, având în vedere că verificarea se poate extinde asupra veniturilor pe o perioadă de până la cinci ani. Totodată, o strategie clară și bine pusă la punct pe parcursul activității de control poate aduce beneficii majore, atât din perspectiva conformării cât mai exacte la cerințele administrației fiscale, cât și prin prisma cunoașterii și apărării drepturilor personale.

Taxa de succesiune 2024. Lista stufoasă de acte pentru a ajunge la moştenire

Taxa de succesiune 2024. Succesiunea este reglementată de Codul Civil și reprezintă modalitatea prin care familia poate beneficia în mod legal de bunurile rămase după decesul unui membru al ei.

În cazul în care nu există un testament care să prevadă altceva, moștenirea legală reprezintă calea prin care bunurile materiale, conturile și lichiditățile sunt împărțite în funcție de gradul de rudenie, fiecare succesor primind cota care i se cuvine. Vezi lista cu acte necesare pentru succesiune în 2024, precum și ce taxe și impozite se plătesc.

De ce acte ai nevoie pentru schimbarea permisului auto în 2024. Cum plătești taxa și cum faci programare online

Lista cu actele necesare pentru succesiune în 2024 este una destul de stufoasă:

• Cerere-tip;
• Certificat de deces (în original) al persoanei pentru care se face succesiunea;
• Certificat de atestare fiscală care atestă că persoana decedată nu are datorii la bugetul local sau la bugetul de stat;
• Certificat de naștere și căsătorie pentru soțul supraviețuitor, după caz;
• Certificat de naștere și de căsătorie, după caz, dar și alte acte de identitate pentru moștenitori;
• Acte de proprietate pentru bunurile lăsate moștenire;
• Testament, în cazul în care există unul;
• Acte de identitate moștenitori.

Cine are drept la moştenire în 2024. Moștenitori legali Legea din Dreptul Civil prevede că moștenitorii legali sunt, în ordine:

• Clasa I – soțul supraviețuitor, descendenții (copiii defunctului, copiii copiilor acestora și așa mai departe, fără limitare cu privire la gradul de rudenie),
• Clasa a II-a și a III-a – ascendenții (părinții, bunicii și așa mai departe)
• Clasa a IV-a – colateralii până la gradul al patrulea inclusiv (unchi, mătuși ai defunctului, veri primari și frații și surorile bunicilor defunctului).

Dacă există rude din clasa I și acestea nu renunță la drepturile lor, rudele aparținând celorlalte clase nu au drept de moștenire legală. Averea unei persoane decedate se împarte egal între rudele din aceeași clasă și același grad de rudenie. Totuși, fiecare clasă de moștenitori trebuie să împartă moștenirea cu soțul supraviețuitor. Un lucru important de menționat este că succesorii moștenesc nu doar drepturile persoanei care a încetat din viață, cât și obligațiile financiare ale acestuia.

Concediu medical 2024. Taxă pentru românii care se vor îmbolnăvi. Câți bani le taie statul

Taxă succesiune în 2024. Pe lângă lista cu acte necesare pentru succesiune, este nevoie să fie luate în calcul și taxele ce se plătesc în cazul unei succesiuni. Taxa pentru succesiune în 2024, în cazul în care moștenirea este dezbătută în fața notarului, presupune onorariul notarului.

Aceasta este calculată în funcție de valoarea totală a bunurilor succesorale, fie mobile și/sau imobile și se împarte între toți moștenitorii. În cazul în care există un singur moștenitor, evident, acesta va plăti singur taxa de succesiune.

Ce se întâmplă cu averea dacă nu sunt moștenitori și nici testament. Cine are drept de moştenire

În lipsa moştenitorilor legali sau testamentari, patrimoniul defunctului se transmite comunei, oraşului sau, după caz, municipiului în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moştenirii.

De reținut că succesiunea prevede transferul către moștenitori nu doar a bunurilor imobile și mobile, ci și a obligațiilor defunctului: impozite, taxe, datorii.

Taxa de succesiune 2024. Cât costă o succesiune. Prețuri, taxe notar

Prețul unei succesiuni nu este fix. El depinde dimensiunea moștenirii, de taxele notariale ale respectivului birou notarial. Ce este cert este că cu cât moștenirea este mai mare, cu atât și costul succesiunii va fi mai ridicat.

Taxa pentru succesiune este compusă din:

• onorariul notarului;
• taxa pentru cartea funciară;
• impozit către stat.

Onorariul notarial se plătește întotdeauna și se calculează în funcție de valoarea bunurilor pe care le avea defunctul în momentul decesului și în acord cu Grila Notarilor.

Conform unor informații publice, costurile pentru a obține un certificat de moștenitor pornesc de la 300 de lei, iar pentru procedura de succesiune, costul la notar începe de la 500 de lei.

Taxa de succesiune și eliberarea certificatului de moștenitor se calculează la valoarea bunurilor moștenite astfel:

• În cazul în care valoarea bunurilor moștenite este până în suma de 6.000 de lei, taxa de succesiune este de 2,7%, dar nu mai puţin de 150 lei pe certificat de moştenitor;
• Dacă valoarea bunurilor moștenite se află între 6.001 și 30.000 de lei, taxa de succesiune este de 162 de lei+ 1,35%;
• Pentru bunurile moștenite în valoare de cel puțin 30.001 și cel mult 60.000 de lei, taxa de succesiune este de 486 de lei+ 0,6%;
• Bunurile moștenite care depășesc valoarea de 60.001 de lei au o taxă de succesiune de 665 de lei+ 0,45%.

Taxa pentru cartea funciară se achita doar dacă defunctul avea imobile în proprietate și acestea sunt intabulate în cartea funciară. Nivelul acestei taxe este de obicei de câteva sute de lei.

Impozitul la stat pentru succesiune este de 1% din valoarea imobilelor defunctului și se plătește numai dacă succesorii nu au dezbătut succesiunea în primii doi ani de la deces. În perioada de până la doi ani de la deces, statul oferă o scutire de la plata acestui impozit.

Dacă succesiunea se dezbate în instanță, taxele vor fi calculate în funcție de durata procesului, a numărului de moștenitori și a altor proceduri juridice.

Pierderea dreptului la moștenire și renunțarea la moștenire

Persoanele nu sunt obligate să accepte succesiunea. Există și situații în care unii moștenitori renunță la acest drept, să accepte succesiunea. În termen de șase luni de la deschiderea succesiunii, o persoană alege să renunțe la moștenire și va pierde automat dreptul la aceasta. Renunțarea la moștenire se face în baza unui act la notar.

Instanța judecătorească poate prelungi acest termen, cu cel mult șase luni, dar nu mai mult. Doar în cazul în care moștenitorul a fost împiedicat să își folosească acest drept sau din alte motive întemeiate se poate prelungi termenul și peste cele 6 luni. Nu este nevoie ca moștenitorul să renunțe la succesiune, ci este suficient ca din momentul în care a luat la cunoștință de deschiderea acesteia, să nu adopte nici o poziție timp de un an.

De asemenea, se pierde calitatea de moștenitor dacă există un testament care precizează explicit dezmoștenirea unei rude sau dacă documentul prevede împărțirea averii integral către o altă persoană (moștenitor unic) sau averea se împarte conform prevederilor testamentare.

Cine nu are drept la moștenire

Conform articolului 958 din Codul Civil cu privire la Nedemnitatea de drept, este de drept nedemnă de a moşteni:
a) persoana condamnată penal pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe cel care lasă moştenirea;
b) persoana condamnată penal pentru săvârşirea, înainte de deschiderea moştenirii, a unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe un alt succesibil care, dacă moştenirea ar fi fost deschisă la data săvârşirii faptei, ar fi înlăturat sau ar fi restrâns vocaţia la moştenire a făptuitorului.

În cazul în care condamnarea pentru faptele de condamnare este împiedicată prin decesul autorului faptei, prin amnistie sau prin prescripţia răspunderii penale, nedemnitatea operează dacă acele fapte au fost constatate printr-o hotărâre judecătorească civilă definitivă.

Nedemnitatea de drept poate fi constatată oricând, la cererea oricărei persoane interesate sau din oficiu de către instanţa de judecată ori de către notarul public, pe baza hotărârii judecătoreşti din care rezultă nedemnitatea.

Taxa pe lux. Proprietarii de case și mașini scumpe sunt obligați să le declare la ANAF. Ce taxe vor plăti pe ele

Există și nedemnitate judiciară, stabilită prin articolul 959 din Codul civil care precizează că poate fi declarată nedemnă de a moşteni:
a) persoana condamnată penal pentru săvârşirea, cu intenţie, împotriva celui care lasă moştenirea a unor fapte grave de violenţă, fizică sau morală, ori, după caz, a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei. Dacă hotărârea de condamnare pentru fapte se pronunţă ulterior datei deschiderii moştenirii, termenul de un an se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
b) persoana care, cu rea-credinţă, a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat testamentul defunctului;
c) persoana care, prin doi sau violenţă, l-a împiedicat pe cel care lasă moştenirea să întocmească, să modifice sau să revoce testamentul.