Cea mai complexă analiză a genomului porcilor scoate la iveală detalii surprinzătoare

‘Articolul este rezultatul unei colaborări internaţionale de peste zece ani’, spune David Milan, şeful departamentului de genetică animală de la Institutul ştiinţific de cercetare agronomică (INRA), unde a fost creat Consorţiul internaţional pentru secvenţierea genomului porcului, potrivit Agerpres.

Oamenii de ştiinţă au comparat genomul porcului domestic (Sus scrofa domesticus), care se găseşte în gospodării şi ferme, cu cel de la zece rase de mistreţ din Europa şi Asia. Ei l-au mai comparat şi cu genomul uman, ca şi cu cele ale şoarecelui, câinelui, calului şi vacii.

Porcul şi ruda sa, mistreţul, au multe puncte comune cu oamenii: ştiu să se adapteze, colonizează teritorii şi adesea îşi strică propriul habitat.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Porcul este apropiat de om şi din punct de vedere anatomic şi fiziologic şi este deja utilizat pentru îngrijirea medicală a oamenilor, în chirurgia cardiacă (valvele aortice), producerea de heparină (anticoagulant), etc. Această apropiere recomandă porcul ca pe un bun candidat pentru grefa de organe.

Analiza genomică dezvălui noi similitudini cu omul care l-a domesticit acum 10.000 de ani. Cercetătorii au identificat la animal un număr de mutaţii implicate în bolile umane, cum ar fi obezitatea, diabetul, Parkinson sau Alzheimer. Prin urmare, porcul ar putea fi un ‘model util’ pentru studierea acestor boli umane, spune cercetătorul Alan Archibald de la Universitatea din Edinburgh.

În domeniul creşterii animalelor, analiza genomului porcului ar putea favoriza selecţia unor animale care să dea carne de calitate mai bună, cu costuri mai mici şi cu impact mai redus asupra mediului.

Strămoşii porcului domestic au apărut în sud-estul Asiei între 5,3 şi 3,5 milioane de ani î.e.n. şi au înaintat spre Eurasia. Compararea mistreţilor asiatici şi europeni dezvăluie o sciziune acum circa un milion de ani şi diferenţe genetice, aşa încât ar putea fi consideraţi subspecii distincte.

Studiul genelor care determină caracteristicile porcului ar putea permite înţelegerea împrejurărilor în care animalul a fost domesticit de om. Capacitatea lui de a mânca ceea ce omului nu îi place ar putea fi un motiv, arată cercetătorii. Pentru că, deşi porcul are un număr mai mare de gene olfactive (1.301) decât omul sau alte mamifere, datorită cărora simţul mirosului este mai bun – de altfel este folosit de om pentru a căuta trufe -, simţul gustului lasă mult de dorit. Analiza genomică arată că porcii au mai puţine gene pentru identificarea gustului amar decât oamenii şi că genele implicate în perceperea anumitor gusturi sărate sunt diferite la porc şi la om. Astfel, porcul poate înghiţi alimente foarte sărate sau considerate respingătoare de oameni, încheie belga.be.