Ioan Tudorel Demian, din Satu-Mare, a fost condamnat de Curtea de Apel Cluj la 4 ani şi 2 luni de închisoare pentru furt, în 10 august 2004. Bărbatul a fost, însă, cercetat penal în stare de arest preventiv, fiind închis încă din septembrie 2003. Prima dată a fost închis la Penitenciarul din Baia-Mare şi apoi a fost transferat de mai multe ori în închisoarea din Gherla.

În decembrie 2004, bărbatul a fost diagnosticat la Spitalul Penitenciar Dej cu diabet şi i-a fost recomandat tratament cu insulină şi monitorizarea periodică a nivelului de glucoză în sânge.

Alte Articole

De ce nu este deschis sicriul lui Costel Corduneanu? Este acoperit ...

Doi ingineri de la Electrica Oradea, trimişi în judecată pentru ...

Cătălin Cherecheș rămâne în închisoare pentru a ispăși ...

Potrivit reclamantului, atât la Baia Mare, cât şi la Gherla, reprezentanţii celor două penitenciare au refuzat să ofere servicii de îngrijire adecvate pentru diabet pe întreaga durată a încarcerării. “în special el a denunţat cantitatea insuficientă de insulină, numărul redus de seringi pentru tratamentul diabetului zaharat, precum şi absenţa unei diete specifice pentru diabetici”, se arăta intr-un document al CEDO.

Ioan Tudorel Demian aminteşte şi de un episod petrecut cu ocazia transportului de la închisoare la Curtea de Apel Cluj, unde a fost citat. Cu acest prilej, deţinutul a primit hrană rece, cum ar fi biscuiţi, marmeladă şi slănină, interzise complet în regim. În plus, el a menţionat că nu a fost însoţit de vreun membru al echipei medicale care i-ar putea acorda asistenţă medicală.

Administraţia Naţională a Penitenciarelor arătă că Ioan Tudorel Demian nu a fost obligat să împartă celula cu pacienţi bolnavi de TBC, aşa cum reclamase în prealabil. “Guvernul susţine că închisoarea din Gherla s-a bucurat de sistem de încălzire cu duşuri şi apă caldă pentru deţinuţi, iluminaţie corespunzătoare şi o ventilaţie adecvată”, se arată intr-un document al CEDO.

De asemenea, intr-o informare scrisă de directorul închisorii din Gherla, se arată că tratamentul cu insulină a fost furnizat în fiecare lună de către Spitalul Militar din Cluj-Napoca.

În prealabil, reclamantul a pretins 20 de milioane de euro prejudiciu material suferit ca rezultat al tratamentului neadecvat pentru diabet zaharat. El a solicitat, de asemenea, câte 50 de euro pe zi după eliberarea sa, în compensarea daunelor, astfel încât să-şi poată urma tratamentul pentru diabet. Curtea Europeană a Drepturilor Omului i-a acordat, însă, daune materiale de 10.000 de euro din partea statului român.