O descriere relevanță a manifestării și efectelor acestui cutremur vrâncean foarte puternice este dată în lucrarea CAVALERII APOCALIPSULUI, autori Paul Cernovodeanu și Paul Binder, apărută la Editura Silex în anul 1993:

Profeţia BABEI VANGA se adevereşte: România lovită de CUTREMURE. E alertă generală! 

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Orașul din România de care fuge oricine! Chiar dacă chiriile ...

Cei din PSD cer USR-ului să o excludă pe Clotilde Armand din ...

Impresionant prin amploarea să a fost, însă, marele cutremur vrâncean din 31 mai/11 iunie 1738, înspre amiază, resimțit cu o deosebită intensitate pe întreg teritoriul țării noastre, precum și în Balcani. Asupra acestui seism, cu urmări dezastruoase, există suficiente mărturii provenind atât din Țară Românească, cât și din Moldova și Transilvania. Astfel, cronicarul Constantin Dapontes relatează că în acest groaznic cutremur, la București „palatul domnului (Curtea Veche) s-a crăpat în mai multe locuri și s-au dărâmat case; la țară, câteva mănăstiri au avut aceeași soarta, iar altele s-au crăpat. În împrejurimile Buzăului, pământul s-a întredeschis și a aruncat apă amestecată cu nisip și un fel de metal……La Văleni (=De Munte) s-a făcut o crăpătura adâncă care a înghițit 3 femei…A ținut mai multe zile în șir (!) (este vorba despre post-seisme sau replici), dar zguduiturile n-au fost așa de puternice că prima. S-a făcut simțit un sfert de ora (!) la Nis unde se află tabăra imperială otomană, la Nicopolis și în alte districte ale Dunării. Fortărețe au fost parțial dărâmate; moschei s-au prăbușit; la Nicopolis, mai cu seama, au fost distruse patru la număr. La Iași, orașul nu a fost cruțat…, iar cutremurul a bântuit și în Transilvania, și cu așa mare violență, încât multe case și alte clădiri s-au prăbușit. Într-un loc în apropierea Bucureștiului pământul s-a căscat și s-a făcut o groapă adâncă”. În concluzie, cronicarul afirmă că „acest cutremur a fost așa de puternic încât foarte puține persoane țîn minte să mai fi văzut vreunul la fel de foarte multă vreme. A umplut pe toată lumea cu groază și spaima”. Mai multe însemnări făcute în limba greacă pe manuscrise și cărți vechi, tot din Țară Românească, mai relevă că în acea miercuri de 31 mai „la 5 ceasuri din zi ora 11, pe când domnea Constantin vodă Mavrocordat, s-a întâmplat un cutremur îngrozitor…când a crăpat clopotniță bisericii și s-au dărâmat 3 coloane de la foișor și s-au sfărâmat casele mănăstirii Cotroceni”, iar „din cutremur clopotele singure se trăgeau și omul abia putea stă în picioare”, seismul începând „cu un urlet groaznic; la partea muntelui a fost și mai strașnic și atunci multe izvorâtoare de fântâni s-au închis și-au răsuflat la o altă diastimă de loc”. O altă însemnare anonimă contemporană amintește că în acea zi de pomină când s-a cutremurat pământul foarte tare „…multe bolte și ziduri ale mănăstirilor și ale caselor au crăpat. Încă unile au și căzut aici în București. Iar afară multe biserici și bolte s-au surpat și pământul pe alocurea s-a despicat și au esit apă cu miros de iarbă de pușcă și de pucioasa”; anonimul bucureștean mai notează și post-seismele din aceeași zi. Cutremurul este menționat și într-o însemnare de pe o carte a mănăstirii Hurez, arătându-se că „s-au făcut cutremur foarte mare, cât s-au croit (=surpat) turla bisericii paraclisului de aici din Hurez, pe 3 locuri…și au crăpat amvonul și boltă sandramalii de la vale. Încă și sfânta biserica cea marei s-au croit turla cea mare și amvonul cel mic dinainte și s-au surpat coșurile tuturor chiliilor de la varfu și s-au mișcât foișoarele”. La fel popa Ilie de la mănăstirea Viforâta a amintit sesmul de „la 6 ceasuri din zi” (=ora 12). Pentru Moldova, Ioan Neculce atestă că „în 31 de dzile a lui mai…s-au făcut un cutremur mare, de au cădzut mănăstire Golie și multe case și mănăstiri în gios, Rachitoasa și altă mănăstire la Focșani”; în Cronică Ghiculestilor se dau mai multe amănunte despre „groaznicul cutremur întâmplat în Moldova…care a ținut 20 (!) de minute, spre marea uimire și spaima a oamenilor, cu toate că cei mai mulți erau la câmp. S-au dărâmat pridvoarele mănăstirii Golia și toate mănăstirile din Iași au crăpat, unele mai mult, altele mai puțîn, iar sobele din cele mai multe case s-au prăbușit. La fel s-a întâmplat ba chiar și mai mult și în Țară de Jos, atât la mănăstiri cât și la alte clădiri. În multe părți ale țării pământul a crăpat și au țâșnit izvoare de apă”…Alte 3 însemnări anonime contemporane repetă, în mare, evenimentele știute și insistă asupra avarierii mănăstirii Golia, la Iași crapandu-se pământul, de unde „au esit apă și nisip”. Potrivit afirmățiilor cărturarului Peter Apor, la Curbură Carpaților, în regiunea cheilor Buzăului, între Crasna și Siriu, „din ambele părți s-au rupt pietre care căzând în apă Buzăului au stăvilit apă, făcându-se că o mare, acoperind chiar vârful copacilor înalți. Din pricina cutremurului în Moldova s-au prăbușit 11 mănăstiri, una având chiar un turn nou făcut și prin năruirea să au fost îngropați sub dărâmături 15 zidari”. În sfârșit, pentru resimțirea cutremurului și în Transilvania, dispunem mai întâi de relatările amănunțite ale cronicarului Tartler, apoi de notele lui Jozsef Gyarfas din Trei Scaune și de alte însemnări contemporane, unele și românești. Una dintre acestea, scrisă în Șcheii Brașovului, istorisea că „în valeatu 1738 s-au cutremurat pământul în luna lui maiu în 31 de zile la amiază și foarte tare și s-au dus spre răsărit și iar s-au întors indarapt. Și plopii se clatină că de vânt și au clătinat casele. Și au făcut pământul mare dudet (=duduit, zgomot). Thomas Tartler consemnează că la 11 iunie (st.n.) 1738 „între orele 11 și 12 înainte de masă s-a produs un cutremur de pământ atât de groaznic ce nu s-a mai pomenit. Toată Transilvania, Țară Românească etc….au fost zguduite, multe clădiri s-au ruinat. În Scaunul Rupea multe turnuri s-au năruit; în Sibiu au sunat clopotele că și la noi în Țară Bârsei, la Rotbav, Codlea și Bod. La Brașov aproape toate casele au avut de suferit”, Poartă Românească Poartă Ecaterinei dinspre Șchei fiind „stricată”, că și zidul cetății din apropiere și turnul tâmplarilor care „s-a prăbușit” cu totul. La Prejmer s-a dărâmat o porțiune din zidul deasupra întrării în biserica-cetate. Însemnări anonime precizează că în timpul cutremurului la Mediaș „au căzut țiglele de pe turnul bisericii”, iar „la Sibiu turnul Sfatului s-a clătinat atât de mult încât unul din clopotele mici a început să sune singur”. În sfârșit, în sud-estul Transilvaniei, după cum povestește cronicarul Gyarfas, groaznicul cutremur a făcut să sune clopotele bisericilor din Letfalau (Covasna), iar „pământul s-a crăpat și de-a lungul cursurilor de apă, a țâșnit de un cot un lichid amestecat cu nămol albastriu”.

Seismul a fost urmat de mai multe replici moderate (deci cu magnitudini în jur de 5,5) până la sfârșitul luniiiunie 1738. De asemenea, potrivit catalogului lui Cornelius Radu, seismul a fost precedat de alte două cutremure, primul pe 26 martie 1738 (MGR 6,2 și intensitate maximă VII) și al doilea pe 8 mai 1738(magnitudine 5,5), scrie cutremur.net.

Cutremur apocaliptic, cu magnitudinea 8. Deocamdată nu se cunosc eventuale pierderi de vieţi omeneşi şi pagube materiale 

Seismul major vrâncean din 1738 a fost precedat de două mari cutremure în Nord-Vestul Iranului (1721, 1727-zona TABRIZ), precum și de un cutremur puternic produs în India în 1737. De asemenea, este de notat că la 10 iunie 1734 s-a produs un cutremur crustal important în zona FOCȘANI-MĂRĂȘEȘTi, cu intensitatea epicentrala de VI grade pe scară Mercalli.