De exemplu, roşiile de tip FW 13, de culoarea mierii, nu se vor strica, ci se vor stafidi.

„Aceste roşii se comportă ca şi curmalele, pierd apă şi conţinutul de zahăr creşte. Astfel se stafidesc fără să se strice”, spune cercetătorul Sylvain Bontems, citat de 20minutes.ch, potrivit Agerpres.

Alte Articole

Dana Nălbaru este bucuroasă că a făcut asta cu mâna ei: ...

Ziua Planetei Pământ 2024. Paşi mici în progresul privind ...

iRENE, primul „administrator de bloc” creat cu AI, îţi ...

Grupul agrochimic şi pentru seminţe Syngenta a ales regiunea din sud-estul Franţei pentru pământul rece primăvara şi căldura estivală, fără ploi.

„Trebuie ca noile soiuri să reziste la variaţiile de temperatură”, afirmă Regis Cambon, directorul staţiunii de cercetări.

Crearea unui nou fruct sau a unei noi legume este uşoară pe hârtie. Cu totul altfel stau lucrurile în realitate.

„Iei un părinte A de dimensiuni mari, rezistent la paraziţi, dar puţin faimos. Şi un părinte B, mai mic, însă cu un fruct frumos. Faci din ele un hibrid, dar fără nicio modificare genetică”, explică Sylvain Bontems.

„Apariţia genotipării, acum 15-20 de ani, a revoluţionat cercetarea, acum putându-se lucra cu o diversitate mai mare”, adaugă cercetătorul. Nu mai este nevoie de cultivarea unui soi pentru a-i testa caracteristicile, ci este suficientă prelevarea unei frunze şi determinarea ADN-ului pentru a vedea dacă are o anumită genă de culoare, de rezistenţă sau de gust (acidulat, dulce, amărui, etc.).

CITEŞTE ŞI Cum alegi o roşie sănătoasă. Avertismentul cercetătorilor. Bonus: Cum alegi castraveţii pentru salate

Sunt necesari totuşi 10-15 ani de cercetări înainte de comercializare şi nu toate creaţiile marilor grupuri agrochimice şi de seminţe sunt validate. GEVES, Grupul de analiză şi control al soiurilor şi seminţelor, este cel care hotărăşte înscrierea în catalog a unui soi, deschizând astfel calea comercializării lui în Europa. Potrivit criteriilor sale, un soi nou trebuie să fie ‘distinct’, ‘omogen’ şi ‘stabil’. Circa 600 de soiuri noi sunt înscrise anual în registrul francez (care se adaugă la cele 9.000 înscrise deja), creaţii ale marilor grupuri – ca Syngenta, Monsanto sau Vilmorin -, dar şi ale unora mai mici sau ale centrelor de cercetare de stat.