Cercetătorii români au creat pepenele cu gust de coniac

În prezent, în România mai există trei staţiuni de cercetare legumicolă subordonate Institutului de la Roşiorii de Vede, judeţul Teleorman, între acestea aflându-se şi Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Legumicolă Buzău, a cărei activitate este coordonată de cercetătorul Costel Vânătoru.

La centrul de cercetare buzoian au fost obţinute, în urma studiilor, specii inedite de fructe şi legume, dar şi numeroase ierburi aromatice, printre care luffa -o plantă erbacee din familia Curcubitacee, folosită în special în ţările asiatice drept legumă, dar şi castravetele pentru diabet sau pepenele cu aromă de coniac.

Mănânci pepene roşu cu pâine? Află de ce greşeşti

Alte articole

Salata verii cu pepene și brânză care te ajută să slăbești. Rețeta a fost făcută publică. Este extrem de delicioasă

TEST IQ. Cine a furat pepenele? Numai geniile cu o minte sclipitoare răspund în 5 secunde

Despre luffa, cercetătorul Costel Vânătoru spune că fructul uscat al acestei plante se transformă într-un burete de baie care are efectul gomajului, lăsând pielea catifelată.

Luffa a fost aclimatizată la Buzău, iar treptat au fost create mai multe specii care s-au adaptat condiţiilor meteorologice şi pedologice de la staţiunea de cercetare.

„Este mult superior faţă de buretele sintetic pe care îl folosesc cei mai mulţi dintre noi. Proprietăţile acestui burete vegetal sunt net superioare. În urma spălării cu acest burete pielea rămâne curată, catifelată, se simte prezenţa benefică a acestui burete”, a explicat cercetătorul Costel Vânătoru.

Fructul uscat de luffa se foloseşte şi în industrie ca filtru pentru motoare, în construcţii, la izolarea termică şi fonică a caselor, dar şi în componenţa unor medicamente, precum şi ca plantă ornamentală.

Culese înainte de a deveni fibroase, fructele tinere pot fi consumate asemenea dovlecelului, iar uleiul de luffa este folosit în Statele Unite la fabricarea săpunului.

În staţiunea de cercetare de la Buzău se cultivă şi castravetele pentru persoanele bolnave de diabet, cunoscut şi sub denumirea de castravetele exploziv, pentru că, ajuns la maturitate, explodează şi îşi împrăştie sămânţa. Această plantă, care are o compoziţie apropiată de cea a insulinei, a fost adusă din Tibet, iar cercetătorii de la Buzău au reuşit să-i ofere condiţiile necesare dezvoltării.

Nimeni nu a mai spus asta până acum: Ce se întâmplă dacă mănânci pepene roşu

Castravetele exploziv este destinat bolnavilor de diabet care nu sunt dependenţi de insulină, ajutând la reglarea glicemiei. Acest castravete conţine şi o serie de săruri minerale şi vitamine, dar şi substanţe mai rare, precum biotină – substanţă ce ajută la regenerarea unghiilor şi a părului.

O altă plantă inedită obţinută la Buzău este pepenele cu aromă de coniac, dar care de fapt nu conţine niciun strop de alcool. Fructul, care este alungit şi cântăreşte cel mult trei kilograme, este rezultatul a peste 20 ani de cercetări ale horticultorilor buzoieni.

„O alta plantă aclimatizată la noi este cucumis metuliferus sau popular kiwano, un castravete ţepos cu gust de kiwi care nu are nevoie de o întreţinere specială, are o producţie foarte mare şi se poate păstra chiar şi peste un an după recoltare. Sperăm să prindă şi să fie folosit în alimentaţie. Avem şi altfel de plante care sunt vizate în special de oamenii de ştiinţă din domeniul medical, cum ar fi momordica cochinchinensis sau fructul GAG, care este valoros din punct de vedere medicinal, având un conţinut ridicat de licopen şi conţinut de caroten mult mai mare decât morcovul. Se foloseşte foarte mult în combaterea cancerului şi lucrăm să o aclimatizăm, am obţinut primele seminţe acum doi ani şi anul trecut am obţinut şi primele fructe mai consistente”, a mai precizat coordonatorul activităţii de cercetare din staţiunea de la Buzău, Costel Vânătoru.

În serele Staţiunii de Cercetare Legumicolă Buzău se mai cultivă vinete albe, roşii tigrate, roşii negre, mai multe soiuri de ardei – unii dintre ei fiind atât de iuţi încât sunt folosiţi doar la fabricarea spray-urilor lacrimogene.

La loc de cinste sunt plantele aromatice, între care zeci de soiuri de busuioc cu miros şi gust distincte, melisa – o plantă cu gust puternic de lămâie sau arbustul de manuka, din florile căruia se face cea mai scumpă miere de albine din lume, care se vinde la gram.

Cercetările specialiştilor de la Buzău sunt mult îngreunate însă de finanţarea deficitară, profesorul Costel Vânătoru spunând că statul nu finanţează cercetarea şi, mai mult, pune beţe în roate, cerând bani pentru omologarea plantelor care sunt aclimatizate în mediul de cercetare.

Plantele produse în staţiunile de cercetare nu pot fi vândute în pieţe sau supermarketuri fără să fie omologate mai întâi.

„Staţiuni au fost mai multe şi au avut rezultate deosebite, dar s-au desfiinţat din lipsă de bani, pentru că statul nu mai finanţează cercetarea, deşi există o lege în acest sens. Staţiunile au fost înfiinţate pe o strategie clară fără să aibă de-a face cu politica. S-au înfiinţat pe criterii ştiinţifice în zone climatice deosebite. Condiţiile staţiunii din Buzău sunt total deosebite de cele de la Iernut. La fel cea de la Işalniţa, care s-a desfiinţat, era pe specificul zonei cercetării privind cultura legumelor pe nisipuri şi zone nisipoase. În timp nu s-a ţinut cont de aceste necesităţi şi în loc să se întărească aceste structuri ca să consolidăm soiurile obţinute, acestea s-au desfiinţat pe rând din lipsa finanţării. Pe lângă asta, se adaugă faptul că au fost preluate suprafeţe consistente de pământ din proprietatea staţiunilor. La Buzău, de exemplu, ne-au fost luate abuziv peste 400 de hectare de teren foarte bun în lunca Buzăului şi la ora actuală nici nu mai ştim clar ce suprafaţă mai deţinem”, a declarat corespondentului MEDIAFAX cercetătorul Costel Vânătoru.

Citeşte mai mult pe descopera.ro