China ar putea băga mai mulţi bani în fondurile de urgenţă ale zonei euro

Wen nu a anunţat niciun angajament explicit în privinţa Facilităţii Europene de Stabilitate Financiară (EFSF) sau a Mecanismului European de Stabilitate (ESM), care ar urma să înlocuiască primul fond la jumătatea anului.

China analizează încă modul în care poate oferi un sprijin suplimentar.

„China ia în calcul şi creşterea participării la soluţia crizei din zona euro prin canalele EFSF şi ESM”, a spus Wen.

Mecanismului European de Stabilitate, un fond permanent cu resurse de 500 de miliarde de euro, urmează să intre în vigoare în iulie şi va înlocui EFSF, un fond temporar, folosit pentru a ajuta Irlanda, Portugalia dar şi pentru două pachete de împrumuturi financiare destinate Greciei.

Alte articole

Turcii au ajuns să treacă graniţa în Grecia pentru a-şi face cumpărăturile: „Costă, în medie, o treime din cât ar fi acasă”

Nicuşor Dan, solicitare bizară pentru mediul privat: „Susţineţi economia românească în ciuda politicilor statului”

China, cu rezerve valutare de 3.200 de miliarde de dolari, este văzută ca o potenţială sursă a fondurilor necesare pentru salvarea unor guverne din Europa.

Oficialii de la Beijing au afirmat repetat că susţin un euro stabil, iar potrivit majorităţii estimărilor, un sfert din rezervele valutare ale Chinei sunt investite în moneda europeană.

China a fost în mod constant reticentă în a face promisiuni clare pentru contribuţii la fondurile de salvare.

Merkel a a declarat reporterilor că liderii chinezi au subliniat, din nou, în discuţii că europenii trebuie să-şi facă întâi temele pentru a rezolva criza din zona euro.

Înaintea vizitei cancelarului german, puţină lume se aştepta la angajamente clare, iar întâlnirea este văzută mai mult ca un efort al Germaniei de a consolida încrederea Beijingului, în contextul încercărilor de a obţine sprijinul Chinei pentru euro.

Wen nu a precizat dacă statul asiatic va participa la o creştere cu 500 de miliarde de dolari a resurselor FMI, dar a declarat că susţine un rol mai important al instituţiei internaţionale în criza din Europa.