China, India şi SUA vor fi cele mai mari economii în 2050 – Studiu PwC

Pieţele emergente vor domina economia globală în anul 2050, potrivit raportului intitulat „Perspective pe termen lung: Cum se va schimba ordinea economică mondială până în 2050”. Clasamentul economiilor va fi, potrivit proiecţiilor specialiştilor PwC, următorul: China, India, Statele Unite, Indonezia, Brazilia, Rusia, Mexic, Japonia, Germania şi Marea Britanie.

„Statele Unite şi Europa vor pierde constant teren comparativ cu China şi India”, subliniază raportul, anticipând că, în 2050, cota Chinei ar urma să crească la 20% din economia globală, cea a SUA va scădea de la 16% la 12%, cea a Uniunii Europene va coborî de la 15% la 9%, în timp ce a Indiei va urca de la 7% la 15%.

Principalele concluzii ale raportului realizat de compania de consultanţă şi audit PricewaterhouseCoopers sunt:

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

1. Economia mondială ar putea să se dubleze ca mărime până în 2050, dacă vor exista politici de creştere economică (fără măsuri pe termen lung cu caracter protecţionist) şi dacă nu se produc catastrofe care să ameninţe civilizaţia.

Alte articole

Veşti bune de la ING: Boom economic pentru România în 2027, după trei ani de stagnare

FMI a redus la jumătate creșterea prognozată a economiei românești. Și Ertse, grupul care deține BCR, scade prognoza de creștere

2. Pieţele emergente vor continua să fie motorul de creştere al economiei globale. Până în 2050, cota Grupului economiilor emergente (E7) – China, India, Indonezia, Brazilia, Rusia, Mexic şi Turcia – ar putea creşte de la 35% la aproape 50% din PIB-ul mondial. China ar putea fi cea mai mare economie din lume, cu o cotă de 20% din PIB-ul mondial în 2050, pe locul doi fiind India, pe trei SUA, iar Indonezia pe locul patru.

3. Anumite pieţe emergente vor ajunge pe poziţii centrale – Mexicul ar putea depăşi Marea Britanie şi Germania.

4. Cota din PIB-ul mondial a celor 27 de state ale Uniunii Europene ar putea fi sub 10% până în 2050, mai mică decât cea a Indiei.

5. Vietnamul, India şi Bangladeshul ar putea fi economiile cu ritmul de creştere cel mai rapid.

6. Economiile avansate de acum vor continua să aibă medii ale veniturilor mai mari, dar economiile emergente ar urma să înregistreze progrese în acoperirea diferenţelor până în 2050. Această situaţie va deschide oportunităţi majore pentru companiile dispuse să facă investiţii pe termen lung în aceste pieţe. Dar acest lucru va necesita răbdare în gestionarea crizelor observate recent în anumite economii, spre exemplu în Brazilia, Nigeria şi Turcia, ţări care au în continuare potenţial economic pe termen lung.

7. Pentru atingerea acestui potenţial de creştere, guvernele economiilor emergente trebuie să implementeze reforme structurale în sensul îmbunătăţirii stabilităţii macroeconomice, pentru diversificarea economiilor făcându-le independente de exploatarea resurselor naturale (unde este cazul acum) şi pentru dezvoltarea unor instituţii politice şi juridice mai eficiente.

„Sigur că nu trebuie neglijate şocuri politice de genul victoriei lui Donald Trump în SUA ori deciziei Marii Britanii de ieşire din Uniunea Europeană, în contextul în care acestea indică schimbări structurale profunde, în special tendinţe populiste împotriva globalizării, automatizării şi efectelor pe care aceste tendinţe îl generează, amplifcând inegalităţile veniturilor şi slăbind coeziunea socială. Aceste tendinţe constituie provocări politice reale asupra ţărilor dezvoltate şi nu numai, dar nu există soluţii rapide pentru gestionarea acestor preocupări. Sunt necesare eforturi determinate ale guvernelor pentru îmbunătăţirea calităţii educaţiei şi pregătirii profesionale şi pentru contracararea lipsei de corectitudine percepute la nivel social prin politici fiscale punctuale. De asemenea, este necesară asumarea unui rol real de conducere politică pentru a se opune rezistenţă apelurilor în sensul creşterii protecţionismului şi menţinerii impulsului în probleme de termen lung de genul contracarării modificărilor climatice şi reducerii sărăciei”, recomandă raportul PricewaterhouseCoopers.