Civilizaţia maya, distrusă de schimbările climatice

„Splendoarea şi prăbuşirea imperiului maya reprezintă exemplul însuşi al unei civilizaţii sofisticate care a fost incapabilă să se adapteze la schimbarea climatică„, subliniază James Baldini, de la Departamentul de Ştiinţe ale Pământului din cadrul universităţii britanice Durham, unul dintre principalii autori ai acestui studiu, publicat în revista americană Science.

„Perioade cu pluviozitate excepţională (450 – 660 e.n.) au crescut mai întâi productivitatea sistemelor agricole maya, antrenând o puternică expansiune a populaţiei şi o supraexploatare a resurselor”, a adăugat acelaşi cercetător.

Apoi, clima a devenit din ce în ce mai secetoasă, provocând o epuizare a resurselor, o destabilizare a sistemului politic şi apariţia războaielor, afirmă James Baldini. „După ani de privaţiuni, o secetă, care a durat aproape un secol, din 1020 e.n. până în 1100 e.n., a pecetluit definitiv destinul civilizaţiei maya”, a adăugat el.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Rolul jucat de schimbarea climei în dispariţia civilizaţiei clasice maya a fost deja evidenţiat, însă această teorie a rămas până acum controversată, din cauza incertitudinilor referitoare la precedentele date climaterice.

Alte articole

Cât de mult s-a schimbat fiica Antoniei. Maya a devenit o adolescentă și deja are permis de conducere: „Timpul zboară atât de repede”

Ce sfat i-ar da Teo Trandafir versiunii sale de 20 de ani: „Mi se pare că să ai încredere în tine este o formă de nesăbuință pe care o plătim scump”

Pentru noul studiu, oamenii de ştiinţă au reuşit să reconstituie perioadele de ploaie şi de secetă pe parcursul ultimilor 2.000 de ani în regiunea în care trăia populaţia maya, între Mexic, Belize, Guatemala şi Honduras.

Pentru a realiza acest lucru, ei au analizat compoziţia chimică a stalagmitelor din peştera Yok Balum din Belize, situată la 1,5 kilometri de situl maya din Uxbenka şi apropiată de marile centre maya.

Întrucât populaţia maya repertoriza cu meticulozitate evenimentele politice în povestiri pe care le gravau pe monumente din piatră, autorii studiului au putut să compare istoria climatului din regiune şi schimbările în frecvenţa conflictelor şi a altor evenimente marcante.

„Textele istorice gravate pe aceste pietre furnizează un registru de date foarte bogat, vorbind despre războaie, căsătorii şi urcările regilor şi ale reginelor pe tron, dar şi capturile de războinici din grupurile rivale”, afirmă Martha Macri, de la Universitatea Califiornia din Davis, coautoare a studiului.

„Toate evenimentele sunt incredibil de bine datate, graţie calendarului maya. Sfârşitul progresiv al acestei tradiţii de inscripţionare în piatră, între 800 e.n. şi 1000 e.n., marchează prăbuşirea tradiţiei maya clasice”, a adăugat ea.

O lungă secetă din secolul al XVI-lea în Mexic (1535-1575), care a provocat foamete, furnizează o paralelă istorică documentată, care întăreşte analiza stalagmitelor din peştera Yok Balum şi dispariţia civilizaţiei maya clasice, afirmă Douglas Kennett, profesor de antropologie la Universitatea Pennsylvania, coautor al studiului.

„Nu este importantă doar schimbarea climatică, ci şi condiţiile climatice precedente, în timpul cărora pluviozitatea excepţională a permis o abundenţă agricolă şi o expansiune a populaţiei maya, ca şi dezvoltarea structurii unei societăţi complexe”, a explicat el.

„Aceste lucruri au creat ulterior condiţii pentru tensiuni sociale şi fragmentări ale instituţiilor politice, atunci când seceta s-a instalat pentru o perioadă îndelungată”, afirmă acelaşi antropolog.

Potrivit autorilor studiului, seceta vinovată de dispariţia civilizaţiei maya ar fi fost cauzată de o deplasare a zonei de convergenţă intertropicală, o centură de precipitaţii care înconjoară Globul, în conjuncţie cu influenţa exercitată de curentul sezonier cald El Nino din largul statului Peru.