Zainab are 21 de ani şi face parte din Brigada de femei din trupele de comando din cadrul Gărzii Republicane Siriene. Ţine în mâini, pregătită să tragă la ţintă, o armă rusească B-10, iar în priviri i se citeşte ferocitatea şi determinarea. Cu siguranţă, nu va rata ţinta. „Cu o lunetă poţi lua viaţa unui om, dar cu o armă B-10, pot să omor oricâte persoane s-ar afla într-o casă”, spune tânăra neînfricată.
Brigada de elită din care face parte Zainab a fost creată în urmă cu doi ani. Luptătoarele din acest comando luptă de-a lungul graniţelor de Est şi Sud-est ale Damascului. Femeile se înrolează voluntar în această brigadă care apără capitala Siriei. După aceea, fac antrenamente draconice, timp de câteva luni în cadrul unei academii militare înainte de a primi „misiuni pe front”. În rândurile femeilor luptătoare sunt inclusiv lunetiste şi femei care manipulează tancurile, scrie france24.com.
„La instrucţie înveţi cum să tragi cu un Kalaşnikov şi cu o mitralieră BKC, cum să arunci o grenadă, să faci un raid armat sau să lansezi atacuri asupra baricadelor inamicului şi să le menţii pe ale tale. Femeile fac şi cursuri de strategie şi tactică militară”, explică o altă „amazoană”, Jahjah, care s-a retras din armata siriană pentru a deveni instructor în cadrul brigăzii de femei.
Brigada femeilor-luptător nu este tocmai o noutate. În 2013, aproximativ 450 de femei cu vârste cuprinse între 18 şi 50 de ani s-au alăturat forţelor naţionale de apărare – o miliţie formată din luptători civili care îşi apărau împrejurimile de atacurile rebelilor.
Arme de propagandă
În spatele acestei „emancipări” pare să se ascundă însă o propagandă a regimului liderului de la Damasc care doreşte să îşi îmbunătăţească imaginea şi să arate că femeile sunt capabile de reuşite în orice sector al societăţii siriene de astăzi. Propaganda lui Assad este susţinută de agenţiile de presă care sunt invadate de fotografii cu femei-soldaţi, mai ales în jurul unor evenimente care îl pun într-o lumină favorabilă pe liderul de la Damasc, mai ales în preajma unor evenimente internaţionale.
Un asemenea moment s-a produs, de pildă, când Assad a declarat postului de televiziune american CBS, în 27 martie, că este deschis dialogului cu Statele Unite. Dar a fost pentru prima oară când liderul de la Damasc foloseşte femeile siriene ca armă de propagandă în faţa comunităţii internaţionale. În ianuarie 2013, exact atunci când Washingtonul a ridicat interdicţia impusă femeilor-soldaţi de a lupta în războaie, Assad îşi scosese „leoaicele” sale la paradă, în faţa camerelor de televiziune, pe străzile din Homs – localitate siriană din care provin miliţiile civile ale Siriei şi care, ulterior, s-au răspândit în toată ţara.
Tradiţia continuă
Femeile luptătoare în armata siriană nu sunt de dată recentă. Existau şi înainte. Există femei chiar şi în comandourile de paraşutişti, în vremea lui Hafez al-Assad, tatăl lui Bashar. În anii ’70, Hafez a înfiinţat aşa-numitele „moaskar” – nişte tabere militare de antrenament care erau obligatorii pentru toţi tinerii sirieni, femei şi bărbaţi deopotrivă.
Baath, partidul „secular” al lui Assad, care este la putere din 1963, a folosit emanciparea femeilor ca pe un mijloc de a rîmâne la putere şi de a da impresia unei societăţi pe picior de egalitate între bărbaţi şi femei, creând astfel imaginea unui partid modern, deschis şi de succes.