Compozitorul Nicolae Brânduş a încetat din viaţă

Compozitorul Nicolae Brânduş, membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, onorat cu Premiul „George Enescu” al Academiei Române (1977) și cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Ofiţer (2004), a murit la vârsta de 87 de ani.

Autor de muzică simfonică, vocal-simfonică, operă, muzică de cameră, vocală şi corală, discipol al profesorilor Paul Constantinescu, Tudor Ciortea şi Anatol Vieru, Nicolae Brânduș a participat la cursurile Şcolii de la Darmstadt – Ferienkurse für Neuemusik şi la cursurile de perfecţionare din Aix-en-Provence. Şi-a finalizat studiile postuniversitare la Academia de Muzică ”Gheorghe Dima” din Cluj, în 1982, devenind doctor în muzicologie cu teza „Baze ale unei analize formale a limbajului muzical”. Câteva extrase ale lucrării au fost publicate în volumul său „Interferenţe”, din 1984.

România a mai pierdut unul dintre marii doctori. A făcut stop cardiac la 67 de ani
Nicolae Brânduș a fost profesor al Catedrei de Muzică de Cameră a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti (1992-2005), a fost redactor al revista ‘Muzica’, preşedinte al Secţiunii Naţionale Române a Societăţii Internaţionale de Muzică Contemporană / SNR-SIMC (1994-2002). A susţinut o intensă activitate de pianist-concertist pe scenele naţionale şi internaţionale: Elveţia (1956), Bulgaria (1958, 1967), R.D. Germană (1960), Ungaria (1964), Cehoslovacia (1964, 1966), Franţa (1969). În 1985 a participat la un proiect de cercetare muzicală la Paris, în cadrul IRCAM, iar în 1996, a realizat în Franţa, la Bourges, o lucrare de muzică electronică în cadrul Grupului de muzică experimentală Bourges (GMEB).

Nicoale Brânduș a fost un compoztior prolific, opusurile sale fiind dedicate orchestrei simfonice („Muzică pentru orchestră de cameră”, 1964; „Concert pentru pian, percuţie şi orchestră”, 1964; „Phtora”, 1968; „Inscripţie”, 1969), muzicii camerale („Piese pentru pian”, 1962; „Sonată pentru două piane”, 1963), repertoriului vocal-simfonic („Balada lui Pintea Viteazul”, 1964; „Strigoii”, 1966; „Domnişoara Hus”, 1968), muzicii corale („Cântec de dor”, 1962; „Două madrigale”, 1964; „Patru cântece populare din Oaş”, 1967) și celei vocale („7 Psalmi pe versuri de Tudor Arghezi”, 1965).

Doliu în lumea medicală! A murit academicianul Ovidiu Bojor, cel mai cunoscut fitoterapeut român

Laureat al Premiului Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (1974, 2002, 2005), Nicolae Brânduș a mai fost distins cu Premiul III la Concursul internaţional „George Enescu” de la Bucureşti (1958), Premiul III la Concursul internaţional al Festivalului mondial al tineretului de la Helsinki (1962) și cu Ordinul Meritul Cultural cl. IV (1968).

Compozitorul a câştigat, în 2008, o bursă George Enescu acordată, la Cité Internationale des Arts din Paris, de Institutul Cultural Român. În 2015 a primit Premiul pentru creaţie în cadrul celei de-a XXV-a ediţii a Galei Premiilor Anuale ale revistei „Actualitatea Muzicală”.

În decembrie 2020, Nicolae Brânduș a obţinut Premiul 1 pentru lucrarea „X Fatum van B”,la concursul „Quoting Beethoven” organizat cu ocazia celei de a 250-a aniversări a naşterii lui Ludwig van Beethoven (17 decembrie) de către Goethe-Institut Bucureşti, Forumul Cultural Austriac Bucureşti, Săptămâna Sunetului şi Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, în parteneriat cu CIMEC.ro şi cu Centrele culturale germane din Braşov, Sibiu şi Timişoara.