Concediul fără plată este un drept prevăzut explicit în Codul Muncii, iar regulile privind durata și acordarea concediului sunt stabilite, de regulă, în contractul colectiv de muncă sau în regulamentul intern al companiei, potrivit Playtech.
Legea nu impune o limită maximă generală pentru concediul fără plată, iar durata se stabilește prin negociere între angajat și angajator sau poate fi deja prevăzută în documentele interne ale organizației. Dacă nu există reglementări clare, părțile decid de comun acord, iar un refuz nemotivat al angajatorului poate fi considerat abuziv. Pentru concediul fără plată solicitat în scopul formării profesionale există însă norme speciale. Astfel, cererea trebuie depusă cu cel puțin 30 de zile înainte, iar perioada poate beneficia de tratament juridic diferit.
Citeşte şi: Poți fi concediat după ce te întorci din concediul de creștere copil? Ce spune legea
În mod normal, perioadele de concediu fără plată nu se includ în vechimea în muncă și nu reprezintă stagiu de cotizare la pensie, în lipsa contribuțiilor sociale pentru această perioadă. Prin urmare, o durată mai lungă de concediu neplătit poate afecta negativ vechimea recunoscută la calculul pensiei și, implicit, nivelul acesteia. În anumite situații, concediul pentru formare profesională este considerat vechime în muncă, iar pentru detalii, trebuie consultate articolele 155 și 156 din Codul Muncii. De asemenea, unele reglementări speciale acoperă situații particulare.
Este important de menționat că atât concediul fără plată, cât și absențele nemotivate se scad din vechimea în muncă la stabilirea salariului sau a altor drepturi.
Recomandări utile pentru cei interesaţi să apeleze la un concediu fără plată: verificați regulamentul intern și contractul colectiv pentru a vedea condițiile și durata maximă a concediului fără plată şi rețineți că, în mod normal, concediul neplătit nu contribuie la vechimea în muncă și nu aduce puncte de pensie; dacă solicitați concediu pentru formare profesională, respectați procedurile legale și termenele, astfe ca perioada să poată fi recunoscută ca vechime. În cazul unui refuz nejustificat din partea angajatorului, acesta poate fi sancționabil în instanță.