Constantinescu: Integrarea României în UE nu era posibilă fără aderarea la NATO

„Integrarea în UE nu era posibilă fără aderarea la NATO, pentru că integrarea în NATO nu însemna numai un proces care privea forţele armate, ci însemna un proces de restructurare completă a instituţiilor statului, a economiei, a societăţii civile”, a spus Constantinescu, citat de Agerpres.

El a ţinut să precizeze că face o confesiune cu privire la proiectul de aderare la NATO şi nu o analiză, arătând că a început să lucreze la acesta chiar în momentul în care a fost ales preşedinte, ocazia ivindu-se odată cu reuniunea de la Lisabona a OSCE.

‘Cu această ocazie s-a ivit prima dată posibilitatea asigurării a ceea ce numim o placă de stabilitate în Europa Centrală, care să fie opusă la ceea ce se întâmpla în Iugoslavia’, a spus Constantinescu, arătând că a fost un moment important, România fiind dată ca exemplu de democratizare şi în privinţa relaţiilor cu minorităţile.

El a indicat că în această perioadă a mandatului său ideea a fost ca mai întâi să existe relaţii sigure cu vecinii.

Alte articole

VIDEO Ion Iliescu, mesaj testament înainte de spitalizare: Nu mi-a fost frică de viață. Am trăit ce mi s-a dat și ce am construit. Frica de moarte echivalează cu frica de a fi om

Detalii de ultima oră despre starea de sănătate a lui Ion Iliescu. Fostul președinte rămâne internat la spitalul SRI

‘Trilateralele România-Polonia-Ucraina, Ucraina-Moldova-România, România-Bulgaria-Grecia, România-Bulgaria-Turcia au avut acest rol ca să arate că România poate să joace un rol în această acţiune de stabilitate regională’, a spus Emil Constantinescu.

Fostul şef de stat a menţionat că un prim rezultat s-a văzut la Madrid când s-a pus condiţia ca România să adere la NATO în cel de-al doilea val.

El a spus că acordarea României a preşedinţiei Conferinţei NATO – Parteneriatul pentru Pace la a 50-a aniversare Organizaţiei Atlanticului de Nord, de la Washington, a fost un semnal de apreciere a rolului pe care ţara noastră îl juca în asigurarea stabilităţii regionale.

‘Un punct crucial, însă, în care trebuia să ne dovedim hotărârea, a fost momentul în care s-a hotărât intervenţia în Iugoslavia împotriva regimului dictatorial Miloşevici, în condiţiile în care escaladarea conflictului din Kosovo devenise foarte periculoasă. Din acest moment, România a avut o atitudine clară, fără echivoc, pe de o parte, prin acordarea survolului pe teritoriul naţional, dar şi prin atitudinea fermă pe care a avut-o în această ocazie’, a spus Constantinescu.

El a amintit despre momentul în care, după ajungerea la un acord între forţele NATO şi Rusia, Rusia a întreprins o acţiune militară în Iugoslavia. Constantinescu a spus că la acea dată a luat hotărârea ‘unipersonală şi fără a cere aprobarea’ de a le cere ruşilor să anuleze dreptul de survol, invocând o întârziere a avioanelor.

‘Această hotărâre extrem de riscantă avea însă un suport istoric. După secole în care trupele ruseşti trecuseră în România când au vrut, pe unde au vrut şi stând cât au vrut, era pentru prima dată când li se spunea că trebuie să părăsească acest teritoriu în condiţiile fixate de noi’, a spus Constantinescu.
Fostul şef de stat a precizat că primul ministru al Rusiei de la acea dată şi-a cerut scuze pentru că nu se respectase înţelegerea. ‘Aceste lucruri nu s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi existat Parteneriatul strategic dintre SUA şi România, care a fost lansat la Bucureşti în 1997, de către preşedintele Clinton şi de către mine. Acest Parteneriat strategic plasa România pe o linie importantă – Polonia, Turcia, Israel – pe care se încercase la un moment dat, fără succes, să se plaseze Ucraina. Din acest moment, România a devenit un pilon important strategic, care se opunea unei alte idei, şi anume de creare a unei linii strategice Rusia – Belarus – Ucraina – Iugoslavia. Ce se întâmplă acum în regiune ar trebui să ne facă să ne amintim acest lucru şi să arătam cu adevărat rolul important pe care România l-a jucat în acel moment pentru stabilitate’, a arătat el. Constantinescu a adus un omagiu militarilor, arătând că integrarea în NATO a fost un proces care a implicat o ‘restructurare şi sacrificii’.