Construcția uriașă pentru care Nicolae Ceaușescu a plătit 60 de tone de aur. Colosul de fier funcționează și în prezent

Nicolae Ceaușescu a plătit 60 de tone de aur pur pentru realizarea barajului de la Stânca-Costești. Acesta se află la granița de nord a României și este al treilea cel mai mare baraj ca mărime din Europa.

Structura gigantică de beton a fost construită cu un cost echivalent cu câteva tone de aur pur. În epoca României comuniste, liderii aveau un apetit crescut pentru structuri enorme, menite să scoată în evidență realizările societății socialiste. Barajul de la Stânca-Costești leagă malurile Prutului, creând astfel o punte între România și Republica Moldova. El a  costat o avere, iar experții în domeniu susțin că și astăzi, uriașa structură comunistă apără întreaga lungime a Prutului, până la Galați, de viituri. Barajul a fost atât de bine realizat încât nu a avut nevoie vreodată de reparații majore.

Barajul construit de Nicolae Ceaușescu. Cum s-a decis construcția

După discuțiile legate de construirea barajului, lucrările au început să prindă contur la începutul anilor 50, în contextul unei situații critice în nordul țării noastre. Pe toată lungimea sa, de la Botoșani până la Galați, Prutul făcea ravagii în fiecare an, în special pe timpul verii și al toamnei. Autoritățile vedeau inundațiile ca o problemă uriașă, mai ales în contextul dezvoltării agriculturii. Asta, pentru că pagubele erau mari, iar uneori, întreaga recoltă era distrusă. Autoritățile sovietice aveau și ele un interes crescut în rezolvarea acestei probleme, pagubele afectând și teritoriul Basarabiei.

În perioadele în care ploua abundent, Prutul aduce o viitură de peste 1.500 de metri cubi pe secundă, capabilă să inunde peste 70.000 de hectare. Asta a dus la un acord de co-finanțare a unui proiect major de regularizare a cursului Prutului. Proiectul avea în vedere construirea unui baraj între localitățile Stânca, din județul Botoșani, din România și Costești, din Basarabia. Planul a fost concretizat în 1971 și a necesitat un efot logistic și financiar uriaș, notează Playtech.

Alte articole

Nicuşor Dan: „Oamenii au văzut în perioada Ceauşescu un plan de ţară pe care în toată această tranziție prelungită pe care o trăim, nu îl văd”

Ce legătură avea Nadia Comăneci cu familia Ceaușescu. Soția dictatorului român ajunsese să o urască pe gimnastă

Colosul de fier și beton, construit în anul 1971

Astfel, construcția barajului a început în anul 1971, iar costurile finale au fost estimate la  61.867.000 de ruble, echivalentul a peste 60 de tone de aur pur. România a suportat cea mai mare parte a costurilor, fiind cea mai afectată de inundații. S-au adus cantități uriașe de materiale de construcție, în principal fier și beton, precum și echipamente pentru deversoare și dotarea hidrocentralelor.

La acea vreme, echipamentele folosite erau de ultimă generație. S-au folosit 4 milioanede metri cubi de beton românesc, realizat printr-o compoziție specială, iar întreaga construcție a fost ridicată de muncitori și ingineri români. Lucrările au inclus utilizarea de scafandri specializați în construcții industriale. Mai mult, a fost făcută și o rețea vastă de tuneluri. Mecanismul acestora ajută barajul să facă față viiturilor.

Citește și: Locul misterios din România despre care Nicolae Ceauşescu nu voia să se afle. Adăposteşte „Izvorul Nemuririi”, din care se spune că ar fi băut Zamolxe

Construcția s-a întins pe șapte ani, iar barajul a fost finalizat în 1978 și a fost dat în folosință pe data de 4 noiembrie a aceluiași an.

Inaugurarea centralei hidroelectrice Stânca-Costești a avut loc pe data de 5 noiembrie 1978, iar în cadrul evenimentului, România a fost reprezentată de Ion Iliescu, care avea atunci funcția de ministru al Energiei Electrice. Pe lângă el, au fost prezenți Trandafir Cocîrlă, ministrul de resort, și Florin Iorgulescu, președintele Consiliului Național Român pentru Conservarea Apelor.

Citește și: Gheorghe Mărmureanu dezvăluie ce s-ar întâmpla cu marile baraje din România în cazul unui mare cutremur: „Am reluat calculele şi am corectat”