Acest studiu a ajuns la concluzia că inabilitatea părinţilor nevăzători de a reacţiona la o privire sau la contactul direct, de la ochi la ochi, nu afectează în niciun fel dezvoltarea copiilor. Mai mult decât atât, nevoia acestora de a trece rapid de la comunicarea cu părintele nevăzător la comunicarea cu lumea înconjurătoare pe care o percep şi prin văz îi face să aibă o atenţie vizuală mult mai bună decât a celorlalţi copii, scrie Agerpres.

„Copiii sunt foarte flexibili şi se pot adapta cu uşurinţă la diferite modele de comunicare”, susţine Atsushi Senju de la Birkbeck, University of London, neurolog specializat în dezvoltarea cognitivă şi co-autor al acestui studiu.

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Vortexul polar și-a schimbat direcția și acum se învârte ...

Accident teribil pe Autostrada București-Pitești! Un bărbat ...

Studii anterioare au demonstrat că acei copii care suferă de autism evită să se uite în ochii persoanelor cu care intră în contact şi să le urmărească privirea. Copiii din orfelinate, care nu au suficiente interacţiuni sociale şi nu sunt priviţi în ochi pentru a învăţa la rândul lor să privească în ochi, ajung să dezvolte probleme comportamentale.

Senju şi colegii săi s-au întrebat cum sunt copiii nevăzătorilor afectaţi de lipsa de contact al privirilor cu părinţii lor. Persoanele care suferă de cecitate nu-şi pot privi copiii în ochi, dar compensează prin interacţiuni mai variate şi mai semnificative cu ajutorul limbajului, al sunetelor şi al simţului tactil.

În cadrul noului studiu au fost evaluate abilităţile a cinci copii care aveau o mamă nevăzătoare şi un tată cu vederea normală sau cu cecitate parţială, prin comparaţie cu un grup de 51 de copii cu ambii părinţi cu vederea normală.

Cercetătorii le-au arătat copiilor un clip video şi au comparat felul în care l-au privit copiii cu mame nevăzătoare cu cel al copiilor cu părinţi văzători. Copiii care au participat la acest studiu au fost evaluaţi de două ori. Odată în perioada de vârstă de 6 – 10 luni, şi apoi din nou când aveau între 12 şi 15 luni. Apoi au evaluat dezvoltarea cerebrală a acestor copii între vârstele de 2 şi 4 ani.

Nu au fost remarcate niciun fel de deficienţe din partea copiilor cu mame nevăzătoare. De-a lungul studiului copiii din mame nevăzătoare au putut foarte bine să urmărească privirea altei persoane şi se uitau la feţele celor din jur la fel ca şi copiii din părinţi fără deficienţe grave de vedere.

Mai mult decât atât, în testele de atenţie şi memorie vizuală, copiii din mame nevăzătoare au obţinut punctaje mai bune decât cei din părinţi văzători, la toate categoriile de vârstă la care au fost realizate aceste teste.

„Nu ne-a venit să credem când am ajuns la aceste rezultate”, a declarat Senju pentru LiveScience.

Aceste concluzii confirmă incredibila plasticitate a creierului de copil, a comentat şi Andrew Meltzoff, director la University of Washington Institute for Learning & Brain Sciences, care nu a participat la studiu. De asemenea, demonstrează şi cât de adaptaţi sunt copiii pentru a căuta interacţiunile sociale, în special cu mamele lor.