Corina Chiriac părăseşte Naţional TV după 12 ani: „Şefii ştiu că voiam să mă retrag după Anul Nou”

„Da, este adevărat că nu voi mai prezenta emisiunea „Opriți timpul!” de la Național TV, după 12 ani petrecuți acolo. Le mulțumesc tuturor colaboratorilor cu care am lucrat și vă spun că am alte planuri profesionale. Vestea bună, neoficială, este că în aceste două luni și jumătate mi-am reorganizat dulapurile și sertarele din casă, am făcut curat și mi-am reparat balconul care nu este mare.

Citeşte şi: Cui are de gând Corina Chiriac să-i lase averea. „Banii pe care îi primesc din concerte îi….”

Ştiu şi șefii de la Național TV, voiam să mă retrag după Anul Nou. Pentru că din când în când trebuie să mai pui punct și virgulă sau punct. Am onorat tot ce am avut de onorat și m-am epuizat profesional. În momentul în care un artist nu mai vine cu ceva nou în fața fanilor sai, cariera lui intra în derivă. Trebuie să vin cu ceva nou.

Nu există un plan de a colabora cu o altă televiziune. Da, am colaborat cu TVR la emisiunea „Deschide poarta soarelui” și m-a onorat această invitație, eu sunt produsul TVR-ului acum 50 de ani.

Alte articole

Viața dificilă pe care o are Corina Chiriac după zeci de ani petrecuți pe scenă. Pensia infimă pe care o primește artista

EXCLUSIV Corina Chiriac, dezvăluiri despre ultima perioadă din viața lui Gabriel Cotabiță: ”Știam că suferă și este într-o situație precară. Medicamentele îl împovărau”

Îmi scriu amintirile într-o viitoare carte și asta îmi mănâncă tot timpul, mă consumă emoțional. Vreau să retrăiesc perioadele prin care am trăit în ultimii ani. Sunt amintiri importante. Că să fiu mai exactă, trebuie să retrăiesc totul, 70 de ani de viață și 50 de carieră. Mi-am evocat părinții, aveam nevoie de o perioadă de odihnă„, a declarat Corina Chiriac pentru Click.ro.

Corina Chiriac trăieşte aceeaşi dramă ca a Cristinei Ţopescu

Corina Chiriac este una dintre vedetele care a postat un mesaj emoţionant pe pagina sa de Facebook, în care îşi aminteşte întâlnirea cu regretata jurnalistă, însă face şi dezvăluiri şocante. Artista mărturiseşte că trăieşte aceeaşi dramă ca a Cristinei Ţopescu, că se simte singură, iar singurul suflet care îi stă aproape este al unui căţel.

„Analiza unei singurătăţi

Cu aproape 10 ani în urmă, Cristina opescu m-a sunat într-o zi şi mi-a propus un interviu filmat. Am într-un hard undeva nişte fotografii , am să le caut. Pentru filmare am ales un părculeţ ascuns sub copacii crescuţi de-a valma pe un deal din Cotroceni ,copaci pe care săptămină trecută încă nu-i tăiase nimeni…Întâlnirea a fost foarte agreabilă mai ales că noi două nu prea ne cunoşteam…

Citeşte şi: Adriana Bahmuţeanu, detalii din viaţa jurnalistei Cristina Ţopescu! „Şi-a găsit sfârşitul singură, cum i-au fost ultimii ani”

Cristina şi cu mine făceam în acea zi mai mult decât un interviu, căutăm fiecare să pătrundem decent în viaţa celeilalte. Astfel am aflat că avem amândouă căţel dar în rest suntem singure… Era pentru amîndouă interesantă întâlnirea dintre două femei în putere, cu cariere de succes, drăguţe, cunoscute dar singure în sensul lipsei unui „Partener de viaţă”. Am pus între ghilimele fiindcă noţiunea de „partener de viaţă” este atît de uitată… Adică nu e vorba despre o ieşire în doi la un local sau o noapte-două în sens amoros temporar…nici de o căsătorie uşor monotonă…

Ci de un PARTENERIAT AŞEZAT PE BAZE CĂ LUMEA… Cu învăţata atitudine scenică, eu am bravat întotdeauna la capitolul asta, conform bunului dicton strămoşesc „curaj găina că te tai „. Cristina nu. La întrebarea mea, a lăsat capul în jos şi a schimbat cu altă întrebare discursul interviului. Nu era greu să remarci la ea acea sensibilitate despre care Lucian Blaga scria că” întreagă Lume mă doare că o rană „…

Am revăzut-o ceva timp mai târziu, era trist-entuziasmată că se ocupa voluntar de un adăpost de căţei abandonaţi, nedoriţi şi singuri în cuştile lor. Măcar pe ăia nu-i împuşca pe atunci nimeni…Apoi n-am mai văzut-o nicăieri, nici la ştiri…şi am uitat să mă întreb ce o mai fi făcând Cristina Topescu. Am aflat, azi noapte, ca toată lumea, cu uluire şi nespusă părere de rău ! Scriu aceste rânduri în avion, la 10.000 de metri în aer.

Stau la geam, singură pe două locuri şi-mi las ochii să hoinărească în zărea infinită, dincolo de munţii albiţi de puţină zăpada. Când se desprind de trup, sufletele noastre astrale nu mai simţ frigul sau durerea…Aşa povestesc cei care s-au întors cu părere de rău de „dincolo” unde se pare că e mult mai frumos decît „aici”. Cristina, dacă eşti cumva pe lângă munţii ninşi din zare, să-i treci cu bine! Drum lin către Lumina şi fie că bunul Dumnezeu să şteargă orice lacrimă din ochii tăi! Amin”.