Costantin Brâncuşi, amantul de geniu. Ce cadouri au primit femeile din viaţa sculptorului. „Am ştiut că sunt eu”

Margit Pogany sau „Domnişoara Pogany”

În anul 1909, Brâncuşi a cunoscut-p pe pictoriţa de origine ungară Margit Pogany, care a pozat pentru un celebru bust al românului. Aceasta l-a inspirat pe Brâncuşi să realizeze celebra lucrare „Domnişoara Pogany”. Aceasta s-a recunoscut imediat în lucrare, cu toate că nu îi semăna deloc.

Citeşte şi: Un zgârie-nori inspirat din Coloana Infinitului lui Brâncuşi a fost finalizat la Shanghai. Are 170 de metri înălţime FOTO VIDEO

„Am pozat pentru el de mai multe ori. De fiecare dată, începea şi termina un nou bust. Fiecare era frumos, minunat de real. Eu îl rugam să-l păstreze ca variantă finală, dar el izbucnea mereu în râs şi arunca bustul înapoi, în lada cu lut din colţul atelierului – spre marea mea dezamăgire“, îşi amintea Margit Pogany.

Alte articole

Cum a aflat Oana Ungureanu că a fost înșelată cu senatoarea POT Valentina Aldea

Femeia încornorată care a agresat-o pe senatoarea POT Valentina Aldea, amanta soțului ei, a dat totul din casă: „S-a întâmplat ce era inevitabil. E o luptă continuă între mine și ea”

„Am realizat că eram chiar eu, deşi capul nu avea niciuna din trăsăturile mele. Era tot numai ochi. Însă, privind înspre Brâncuşi, am observat că mă privea pe furiş, în timp ce vorbea cu prietenii mei. I-a făcut o enormă plăcere să constate că am reuşit să mă recunosc”, spune muza.

Citeşte şi:Ministrul Culturii a primit bani pentru achiziţionarea unor obiecte de patrimoniu. Aşteaptă ofertă pentru Cuminţenia Pământului

Prinţesa Marie Bonaparte sau „Prinţesă X”

Iubita de viţa nobilă, Prinţesa Marie Bonaparte a pozat pentru Brâncuşi pentru celebra şi controversata  „Prinţesă X”. Lucrarea a provocat un scandal imens în anul 1919, atunci când fost expusă la Grand Palais în Paris. Opera artistului a fost considerată pornografică, iar Brâncuşi a fost nevoit s-o retragă din expoziţie.

„Pentru a degaja această entitate, pentru a aduce în domeniul sensibilului acest tip etern de forme efemere, timp de cinci ani am simplificat, am finisat lucrarea. Şi cred că, biruind în cele din urmă, am depăşit materia. De fapt e chiar păcat să strici frumuseţea unei materii sfredelind mici găuri pentru ochi, (sculptând) părul, urechile. Şi materia mea e atât de frumoasă prin liniile acestea sinuoase, strălucind ca aurul curat şi care rezumă într-un singur arhetip toate efigiile feminine de pe pământ“.

„Prințesa X” a fost inspirată de complexele prințesei și obsesia acesteia pentru sex. Se spune că prinţesa Bonaparte suferea de frigiditate şi toată viaţa a avut nevoie de asigurări cu privire la puterea ei de seducţie. Pentru a fi mai atrăgătoare şi-a făcut mai multe operaţii estetice la nas şi la sâni.

Florence Meyer, fiica unui jurnalist celebru

Una dintre iubitele celebrului sculptor a fost şi Florence Meyer, fiica unui director de la publicaţia americană «The Washington Post». Brâncuşi a fost sprijinit de soţia acestuia pentru a organiza expoziţia din anul 1914 de la New York şi tot aceasta i-a acoperit cheltuielile procesului câştigat de sculptor în 1929, contra vămii americane.

Românul a fost fermecat de către dansatoarea americană chiar din clipă în care a intrat pe uşa atelierului său. Se consideră că lucrarea „Miracle” ar fi creată chiar pentru aceasta.

„Îţi mulţumesc mult pentru fotografii, nu sunt rele deloc. Ai perfectă dreptate să spui că dansatorii sunt fenomene şi nu rezultatul unei evoluţii, în toate artele este exact la fel. Şcoala nu ne învaţă decât ceea ce ştim. Drumul înainte este necunoscut, dar noi oricum mergem pe el, împinşi de o nevoie inerentă tuturor lucrurilor: iată la ce mă gândeam când spuneam că facem ceea ce trebuie să facem şi nu ceea ce bunul plac ne poate conduce să vrem să facem. Şi această nevoie profundă, care ne macină în permanenţă, e ca o piatră preţioasă, brută, pe care trebuie s-o lucrăm cu răbdare şi metodă. Nu te omorî cu dansul… Caută să nu te oboseşti, căci oboseala excesivă descurajează iar descurajarea repetată ucide încrederea în noi înşine. Or n-avem decât credinţa spre a ne ghida, draga mea Florence“ (31 iulie 1933)