Credințe religioase și tradiții populare în zilele de Paște. Până când putem ciocni ouă roșii

Pentru creștinii ortodocși, Paștele reprezintă cea mai mare sărbătoare. Se serbează mereu duminica imediat următoare a lunii pline de după echinocțiul de primăvară, însă nu înaintea Paștelui evreiesc.

03 mai 2021, 08:45
Credințe religioase și tradiții populare în zilele de Paște. Până când putem ciocni ouă roșii

Credințe religioase în zilele de Paște

. Oamenii pot ciocni ouă roșii din Duminica Paștelui până în Duminica Mare. Duminica Paștelui înnoiește lumea cum se înnoieste lumina de echinocțiu – de aceea se mănâncă miei, purcei și viței fragezi, caș, ouă roșii și pască, arată Vlad Manoliu Furnica, etnolog la Muzeul Țăranului Român.

Credințe religioase în zilele de Paște. Se oferă pomană pentru morți, oricine intră pe ușă e oaspete binevenit, iar dacă se poate, cojile de ouă roșii se dau pe apa curgătoare să ajunga în Tara Blajinilor, sub Apa Sâmbetei, cea cu care comunică toate apele curgătoare de pe pămant. De aici și Paștele Blajinilor, marțea celei de-a treia săptămâni de după Paște, când se fac petreceri la iarbă verde, iar firimiturile sunt menite poporului subpamantean al blajinilor.

Credințe religioase în zilele de Paște. In unele zone, o ceată de tineri umblă prin sat de Paște, pe la fete mari mai ales. Il salută pe gospodar cu „Hristos a înviat”, cânta un cântec, două, joacă o horă. Primesc diverse daruri. Modul de organizare este asemănător cu cel al cetelor de colindători de la Crăciun. Tinerii se numesc „valari”, iar obiceiul „valarit”.

Credințe religioase în zilele de Paște. Joile oprite (Joile pomenite sau Joile verzi) sunt un ciclu cu număr variabil de joi (3, 7, 9) cuprinse între Paști și a doua săptămână după Rusalii. In aceste zile sunt interzise anumite activități casnice, agrare și pastorale, în diferite zone ale țării. Restricțiile au menirea de a apăra oamenii, gospodăriile și roadele de urmările fenomenelor naturale potrivnice: ploi cu grindină și trasnete, brumă și înghețuri târzii etc.

Rusaliile sunt sărbătorite la 50 de zile dupa Paste, în Duminica Cincizecimii sau a Pogorarii Sfantului Duh, numită în popor și Duminica Mare. Este sărbătoarea anuală a pogorarii Sfantului Duh peste Sfintii Apostoli. Pentru popor insa, Rusaliile sunt niște fete ale câmpului, un fel de Iele, duhuri necurate, zâne sau Vantoase, care plutesc în vazduh sau trăiesc în locuri izolate, neumblate. Se zice că ele coboară din cer și însală in special oamenii care nu tin sarbatoarea lor cu cantece si jocuri – ii ridica in aer, ii invartesc si-i lasa sa cada; le stramba gura sau ii lovesc cu alt rau.

În zilele de Rusalii se culeg in toata tara plantele de leac. Tot atunci sunt impletite din flori si grau cununile de nunta. Femeile aduc in ajunul Rusaliilor pelin si il pun sub cap pentru a fi protejate, de Rusalii, pentru ca de boala lor nu poti scapa, „decat prin descantece sau cetanie la manastire”. Este o sarbatoare dedicata in mare parte unor practici de pomenire a mortilor, dar si altor practici pastorale de ocrotire a animalelor (mai ales a cailor).

În săptămâna de Rusalii se joaca Calusul. Calusul este jucat de Mutul Calusului, un personaj tacut si ciudat cu barba de tap, fata acoperita cu o masca din piele de capra si cu caciula din blana de ied care poarta la brau un falus cioplit din lemn si tine pe umeri o traista cu leacuri pentru bolile animalelor si un fel de totem cioplit din lemn numit „Ciocul Calusului”. Ceata de flacai care insoteste Calusul sunt calusarii. Dansul Calusului are o mare vechime, raspandit la romanii din nordul Dunarii dar si la aromani si meglenoromani. Forma sa culta de astazi este o stilizare simplista a unui obicei cu radacini stravechi.