Cristina Neagu, mărturisire dureroasă despre cel mai dificil moment al carierei. Cum a ajutat-o Ion Ţiriac

Cristina Neagu a vorbit despre cel mai dificil moment al carierei, când a fost nevoită să stea pe tuşă doi ani!

07 iun. 2018, 06:40
Cristina Neagu, mărturisire dureroasă despre cel mai dificil moment al carierei. Cum a ajutat-o Ion Ţiriac

Cristina Neagu a avut în 2010 un moment extrem de dificil. Juca la Oltchim, dar durerile la umăr o împiedicau să progreseze. A avut nevoie de operaţie şi a stat pe margine nu mai puţin de 20 de luni.

Primăria Capitalei face public SALARIUL primit de Cristina Neagu la CSM Bucureşti. COMUNICAT OFICIAL PMB

„Nu mai jucasem handbal de 20 de luni. A fost foarte greu atunci, din mai multe puncte de vedere, pentru că eu m-am oprit practic în mijlocul sezonului. 2010 a fost un an încărcat, foarte încărcat, la finalul căruia am jucat cu echipa naţională la CM din Danemarca, unde am şi obţinut medalia de bronz. Eu deja aveam dureri la umăr de vreun an de zile. Am tras foarte mult şi la echipa naţională, iar în 2011 Anja Andersen a venit la Oltchim şi ştia foarte bine de problemele de la umăr. Aveam dureri foarte mari şi a venit aşa, ca o eliberare să vad că un antrenor se gândeşte şi la starea mea de sănătate. Au fost foarte multe discuţii tensionate cu cei de la club. Şi, practic, m-am trezit la finalul sezonului că nu jucasem pentru echipă şi nici nu ştiam ce am la umăr, nici ce trebuie să fac pe mai departe”, a declarat Cristina Neagu pentru Telekom Sport.

Caa mai bună handbalistă din lume a primit atunci o mână de ajutor din partea lui Ion Ţiriac: „Şi a venit acel telefon salvator tot de la Ion Ţiriac, care mi-a spus: uite, e un doctor în America, la New York, a operat-o pe Maria Şarapova şi ea deja începe să joace cu mingea de tenis. N-ai vrea să încerci acolo? Şi atunci am zis că vreau să merg acolo, să văd ce am la umăr. Am primit un diagnostic destul de greu de digerat, pentru că era de fapt o afecţiune de care nu mai auzisem, la nivelul umărului. Doctorul mi-a spus din start că e vorba de minimum un an de recuperare, eu stătusem deja de 4 luni. Îmi aduc aminte că m-am operat şi abia dupa 9 luni de zile am reuşit să arunc cu două mâini o minge de handbal, aşa, de deasupra capului, şi aveam dureri foarte mari”.