În România, în cazul pensiilor administrate privat contribuţiile nu făceau obiectul impozitării, iar în cazul pensiilor facultative exista o deductibilitate parţială, însă modificarea Codului Fiscal, din ianuarie 2012, a prevăzut introducerea deductibilităţii totale a contribuţiilor, fiind echivalentă cu exceptarea taxării.

‘Pe lângă beneficiile practice (aplicarea şi calcularea facilă a obligaţiilor fiscale de către departamentele contabile ale angajatorilor), deductibiltatea totală are şi următoarele avantaje: atât angajatorul cât şi angajaţii vor fi stimulaţi să aleagă acest beneficiu, pensiile facultative oferind un avantaj fiscal mult mai mare decât o creştere salarială; este un instrument de fidelizare a angajaţilor şi, cel mai important, asigură angajaţilor un venit suplimentar la pensionare. De asemenea, statul va beneficia ca urmare a taxării directe a pensiilor (se va taxa o bază mai mare) cât şi indirect din creşterea consumului. Suplimentar, sumele astfel acumulate vor fi utilizate în economia reală prin investirea continuă a acestora. În schimb, impozitarea lor ar aduce un venit suplimentar la buget doar temporar, fără a ajunge însă în economia reală şi fără a beneficia de efectul de multiplicare adus de investirea continuă a sumelor respective’, se afirmă în analiza CSSPP.

Alte Articole

Dacia Sandero a fost aleasă Maşina Anului 2021 în Marea Britanie, ...

Trump a trecut compania chineză Xiaomi pe lista neagră, în ...

Documentul AUSTERITĂŢII. Ministerele trebuie să taie masiv ...

Comparativ cu alte forme de economisire, regimul fiscal aplicat pensiilor facultative este mai avantajos decât sistemele clasice de economisire (depozitele, certificatele de depozit) şi alte forme de investiţii (acţiuni, obligaţiuni)

O altă formă de economisire ce beneficiază de un regim fiscal avantajos o reprezintă produsele de economisire în domeniul locativ, în care statul acordă pe lângă dobânda băncii o primă neimpozitabilă, în funcţie de suma economisită, plus o deducere din veniturile impozabile din salarii.

Totuşi, câştigurile din dobânzi sunt impozitate, perioada de economisire este pe termen mediu (de obicei 5 ani) şi au ca destinaţie exclusivă domeniul locativ. Spre deosebire, în cazul pensiilor facultative rezultatul din investiţii nu este impozitat, economisirea este pe termen lung, iar destinaţia sumelor la vârsta pensionării este la alegerea participantului.

Nici despre asigurări nu se poate vorbi ca despre o alternativă, din moment ce acestea nu beneficiază de avantaje fiscale, singurul punct comun fiind perioada lungă de economisire.

Fiscalitatea în domeniul pensiilor private prevede posibilitatea taxării în trei momente: momentul plăţii contribuţiilor (de către angajat şi/sau angajator), momentul realizării profitului din investiţii, momentul plăţii pensiei.

Comisia Europeană susţine şi recomandă statelor membre taxarea amânată, deoarece contribuţiile diminuează capacitatea unei persoane de a plăti taxe şi încurajează cetăţenii să economisească. În plus, acestă măsură ajută statele membre să facă faţă unei explozii demografice, din moment ce vor încasa mai multe taxe atunci când vor trebui să facă faţă unui număr de pensionari în creştere.

Acest sistem este deja funcţional în 11 state membre şi Comisia va lua măsuri de implementare a acestui sistem unitar în toată Uniunea Europeană în vederea armonizării taxării, necesară activităţii transfrontaliere în domeniul pensiilor şi creării unei pieţe unice.